Pe lista de candidaţi la Consiliul Local a USL a apărut numele lui Mihai Chirica, care, de aproximativ zece ani de zile, ocupă postul de Director Tehnic al Primăriei. De altfel, primarul Gheorghe Nichita a declarat deja că Mihai Chirica va fi următorul viceprimar.
Deşi este funcţionar public, care ar trebui să trăiască doar din leafă, Mihai Chirica deţine o avere de invidiat. Mai mult, acesta nu ezistă să se afişeze îmbrăcat în costume scumpe şi purtând ceasuri, despre care persoane din anturajul său susţin că valorează mii de euro.
Într-o zonă bună a Iaşului, Chirica şi-a trântit o vilă luxoasă, care stârneşte până şi invidia şefului său, primarul Gheorghe Nichita. În acte vila are o suprafaţă locuibilă de 240 metri pătraţi. Spaţiile verzi sunt amenajate impecabil, iar din curte nu lipseşte un loc de joacă pentru copii, cum nu se găseşte în parcurile din Iaşi. Pe acoperişul vilei a fost amenajată o terasă cu pergolă. Poarta, dar şi uşa de la garaj sunt acţionate cu telecomandă.
De unde atâţia bani în buzunarele unui funcţionar public?
Tranzacţii suspecte
Mihai Chirica este autorul a cel puţin două tranzacţii imobiliare dubioase, realizate în perioada 2004 – 2005. Contractele de vânzare cumpărare semnate de Chirica ridică mari semne de întrebare. Omul lui Nichita se bucură de venituri nedeclarate pe care încearcă să le ascundă?
Imediat după ce a divorţat de prima soţie, acesta a cumpărat un teren în suprafaţă de 307,72 metri pătraţi, situat pe aleea Tudor Neculai, într-o zonă bună din municipiul Iaşi, unde începeau să se ridice vile somptuoase. Pentru acest teren a plătit doar 50 de milioane lei vechi!!!! Asta scrie în contractul de vânzare cumpărare încheiat cu o anumită Ioana Andreea Melinte din Podu Iloaie. Chiar dacă nu era perioada boom-ului imobiliar, la acea vreme preţul terenului în zonă se apropia şi de 100 euro pe metru pătrat, ceea ce înseamnă că preţul real al tranzacţiei trebuia să fie de aproximativ 30.000 euro.
În aceeaşi perioadă, Mihai Chirica a cumpărat de la soţii Constantin şi Valerica Moşneagu o suprafaţă de 1.400 metri pătraţi în comuna Bârnova, aflată în coasta municipiului Iaşi. Această zonă era în plină dezvoltare imobiliară, astfel încât preţul terenurilor varia de la 8 euro pe metru pătrat până la 60 euro pe metru pătrat. Ei bine, chiar dacă pare incredibil, după cum scrie în contractul de vânzare cumpărare, Mihai Chirica a plătit doar 10 milioane de lei vechi (!!!) pentru 1.400 metri pătraţi.
Declaraţia de avere
Conform declaraţiei de avere pe anul 2011, Mihai Chirica deţine un teren în suprafaţă de 305 metri pătraţi în municipiul Iaşi, 1.400 de metri pătraţi în comuna Bârnova şi alţi 3.500 metri pătraţi în localitatea Neagra Sarului din judeţul Suceava. Acesta a contractat şi trei credite, în 2006 unul de 50.000 lei, altul în 2007 de 35.000 euro şi unul în 2008 de 15.000 euro. Venitul total al lui Chirica în 2011 a fost de peste 42.000 lei, iar cel al soţiei de 15.000 lei.
De asemenea, din vânzarea unui apartament, „viitorul viceprimar” a obţinut 46.500 de euro.
Tunurile tandemului Nichita – Chirica
Cheia visteriei din Primăria municipiului Iaşi se află în buzunarul directorului Mihai Chirica. El este omul care „rezolvă” toate licitaţiile cu cântec, el este persoana fără semătura căreia nu pot fi efectuate plăţi de milioane de euro.
Pentru ca să poată sta liniştit „la primire”, Nichita l-a cocoţat pe butoiul cu bani pe Mihai Chirica, omul care i-a câştigat în timp încrederea, dar care deţine şi expereinţa necesară pentru buna instrumentare a unor inginerii financiare, care, ca prin minune, i-au lăsat cu ochii în soare şi pe procurorii DNA.
Poate că cel mai mare prăpăd pe care l-a văzut vreodată Iaşul este celebrul Credit Dexia. Pe scurt, municipalitatea a contractat un credit de 200 milioane lei, îndatorând astfel oraşul pentru o perioadă de 24 de ani. Banii au fost tocaţi cu o „eficienţă maximă”, repede şi fără nici un rezultat.
La alegerile locale din 2008, Gheorghe Nichita a câştigat cele mai multe procente, asfaltând zeci şi zeci de străzi. Efectul a fost unul imediat, dar de scurtă durată. Nichita a păcălit electoratul, iar în scurt timp, de străzile proaspăt asfaltate s-a ales praful. Bineînţeles că omul prin intermediul căruia s-a ţinut legătura cu firmele de construcţii a fost Mihai Chirica.
Marea Asfaltare cu care Nichita a câştigat alegerile anterioare au reprezentat însă şi o modalitate de spoliere a bugetului public. Pe ascuns, firmele care realizau lucrări de reabilitare a străzilor au benficiat de majorări ale contractelor, ce au fost realizate prin semnarea unor acte adiţionale.
Inspectorii ANAF au sesizat faptul că în conturile firmelor de casă ale lui Nichita au fost pompate ilegal fonduri, iar prefectul de la acea vreme, Dragomir Tomaşeschi, a solicitat chiar efectuarea unei expertize tehnice pentru a se stabili şi dacă lucrările au fost realizate conform standardelor calitative. Altfel spus, dacă s-a furat sau nu. Rezultatele expertizei comandate au demonstrat că drumurile din Iaşi au fost asfaltate parcă special pentru ca cineva să se îmbogăţească, iar ieşenii să-şi rupă maşinile prin gropi.
Iluminatul public
O altă licitaţie pentru care acelaşi Mihai Chirica a fost pus să tragă sforile a avut loc în 2005, atunci municipalitatea manifestându-şi dorinţa să modernizeze iluminatul public prin concesionarea acestui servciu. Iaşul a fost împărţit pe zone, contractul de 11 milioane de euro fiind pus pe tavă către două firme, aparent concurente. Este vorba de Luxten Lighting şi Flash Lighting. După ce au pus mâna pe acest contract, cele două firme au mai benficiat de alte 5,5 milioane euro, prin semnarea unor acte adiţionale. De fapt, firmele în cauză au umflat preţurile serviciilor prestate, folosind preţuri mai mari şi de câte cinci ori peste cele ale pieţii.
Autobuzele MAZ
Tot în 2005, Regia de Transport a primăriei a realizat o procedură de achiziţie a unor autobuze noi. Ca reprezentant al primăriei în comisia de licitaţie, Gheorghe Nichita l-a desemnat pe acelaşi Mihai Chirica. Cu numai câteva zile înainte de licitaţie, caietul de sarcini a fost modificat, fiind schimbate condiţii tehnice special pentru o singură firmă.
În total, pentru 50 de autobuze, RATP ar fi trebuit să plătească 10 milioane de euro. Presa locală a vehiculat la acea vreme la această afacere s-a calculat un „capac” de 20.000 de euro pentru fiecare autobuz.
Ulterior, Regia de Transport a ajuns în imposibilitatea de a plăti ratele, acestea fiind preluate de către primărie.
Tudor LEAHU
