Cunoscutul om de afaceri Gelu Tofan face noi dezvăluiri incendiare din dosarul în care se judecă cu Ştefan Rădulescu, pe care îl acuză de tentativă de omor, dar şi de uciderea omului care îi executa ordinele contra cost. „POPA CLAUDIU SORIN era un fost sportiv de performanţă. Avea 30 şi ceva de ani şi este greu de crezut că ar putea muri în urma unui stop cardio-respirator, aşa cum am aflat,” afirmă Gelu Tofan.
O parte din protectorii lui Ştefan Rădulescu
Omul de afaceri face precizarea că la comanda lui Rădulescu au mai fost bătuţi soţia procurorului de caz, Gherţa, pentru a-l intimida, dar şi poliţistul care a făcut arestările, Bratu Ionuţ, iar în urma corecţiilor, acesta din urmă s-a şi pensionat. Tot el susţine că Popa Claudiu l-a atacat în plină stradă, cu intenţia vădită de a-l reduce la tăcere. Ca dovadă a legăturii dintre Popa Claudiu Sorin şi Ştefan Rădulescu este şi registrul de evidenţă a accesului persoanelor, atât în incinta locuinţei lui Ştefan Rădulescu cât şi la sediul firmelor unde acesta este administrator unic sau deţine pachet majoritar, sustras de agentul de pază Vâlceleanu Nicolae, din care se confirmă faptul că acesta era vizitat frecvent de:
– Popa Claudiu Sorin, gorila angajată de Rădulescu pentru a elimina diverse persoane incomode acestuia;
– procurorul de caz de la aceea vreme, Balcan Constantin, care îl ţinea departe de uşile închisorii pe Rădulescu;
– fiicele procurorului DNA, Balcan Mirela şi Balcan Dana;
– avocatul Mihai Bogasiu, a cărui soţie este judecător, protectorul şi sfătuitorul de taină al afaceristului Ştefan Rădulescu;
– Alin Briceag, purtătorul de cuvânt al Uniunii Naţionale al Notarilor Publici din România;
– avocatul Tomosoiu – Casa de Avocatură Tomosoiu & Mocanu – specializat în drept bancar, comercial, piaţa imobiliară şi proprietate intelectuală;
– Mircea Popa, clientul politic al PSD, patron al Holdingului Energi-Co, acesta fiind unul din miliardarii autohtoni care s-au îmbogăţit rapid, făcând afaceri cu statul român. Energi-Co a avut, printre altele, contracte cu societăţi precum Electrica, Distrigaz, APAPS.
De menţionat este faptul că în anul 2004, Adrian Năstase, prim ministru la aceea vreme, l-a numit în funcţia de preşedinte al Agenţiei Române pentru Investiţii Străine pe Alexandru Popa, fiul lui Mircea Popa, prieten cu Ştefan Rădulescu.
Dovezi incriminatorii
Vâlceleanu Nicolae a fost angajat al firmei de pasă RS Security, al cărei patron era Ştefan Rădulescu. O mică perioadă de timp şi-a desfăşurat activitatea de pază la domiciliul lui Ştefan Rădulescu, din strada Ana Davila, nr. 31-33.
Conform declaraţiilor acestuia, avea acces şi la laptopul lui Rădulescu, în fişierele căruia a găsit documente care se refereau la donarea unor terenuri către Balcan Constantin, despre care avea să afle mult mai târziu că era procuror la DNA. Acesta a venit de multe ori în vizită, atât la domiciliul lui Rădulescu, la sediul firmei sale din bulevardul Timişoara, sector 6, cât şi în strada Porumbaru nr. 16, unde figurează cabinetul de avocatură al domnului Radulescu. Tot din declaraţiile domnului Vâlceleanu reiese că a fost prezent la una dintre discuţiile dintre doamna Rădulescu Mariana şi procurorul Balcan Constantin, cu ocazia unei vizite la domiciliul familiei Rădulescu.
Din discuţii rezultă că procurorul Balcan Constantin trebuia să primească nişte bani promişi de Ştefan Rădulescu. Tot în laptop, Vâlceleanu Nicolae declară că a găsit un document din care rezultă că Ştefan Rădulescu predase diferite sume de bani – atenţie – lui Popa Claudiu, agresorul lui Gelu Tofan. Tot el susţine că l-a cunoscut pe Popa Claudiu deoarece venise de multe ori la domiciliul şi la firma lui Rădulescu, iar foştii colegi de la firmă i-au transmis că acesta este un apropiat al familiei Rădulescu. Din documentele accesate reieşea că Rădulescu îi achitate toate cheltuielile de spitalizare lui Popa Claudiu, cheltuieli care se ridicau la suma de 30 de milioane lei.
Se mai ştie că acest Popa Claudiu bătuse câţiva dintre angajaţii firmei de pază, la ordinul lui Rădulescu. În cursul lunii ianuarie 2008, Popa Claudiu a fost văzut în preajma locului unde Vâlceleanu Nicolae îşi desfăşura activitatea. Dată fiind reputaţia de bătăuş la ordin a lui Popa Claudiu, domnul Vâlceleanu părăseşte locul de muncă prin spatele clădirii. În data de 06.02.2008 este ridicat de un echipaj de poliţie, după ce în prealabil a fost încătuşat. „Aceştia m-au dus la DNA, mi-au prezentat o citaţie de martor şi m-au anchetat mai ceva ca pe un criminal. Am fost ameninţat cu arestarea pentru a declara ce doreau şi a semna declaraţia scrisă de ei. Mi-au fost prezentate mai multe fotografii pentru a identifica persoanele văzute de mine şi aşa am aflat că una dintre acele persoane este procurorul Balcan Constantin. După trei zile am fost din nou chemat la DNA, unde mi-a fost tocată declaraţia dată anterior şi, sub ameninţări, am semnat o declaraţie scrisă de procurorul Ionuţ Vasile, care nu prezintă adevărul. După ce am plecat de la DNA, am mers la CSM pentru a arăta abuzul săvârşit de procurorul Ionuţ Vasile. Până în prezent nu am primit nici un răspuns de la DNA şi nici nu am primit cartea de muncă de la Rădulescu”, declară acesta.
Agresorul omului de afaceri Gelu Tofan, la sediul lui Ştefan Rădulescu:
Fals şi înşelăciune
O altă declaraţie este cea a lui Nicoară Radu Dan, fost director general al societăţii SC MOBINS, care, printr-un memoriu în numele mai multor acţionari şi salariaţi ai firmelor ROTRAS SA Drobeta Turnu Severin, SOMACO SA Bucureşti, Tofan Trans SA Bucureşti, ASTRA TRANS SA Bucureşti şi MOBINS SA Bucureşti aduce la cunoştinţă Procurorului General al Parchetului Naţional Anticorupţie, Ioan Amariei, o serie de fapte de o gravitate deosebită, săvârşite de Rădulescu Ştefan. Acesta din urmă, în calitate de acţionar majoritar la firmele enumerate mai sus, pe care le-a preluat prin înşelăciune, a prejudiciat Statul român, în perioada 1998 – 2004, cu sute de miliarde, prin uz de fals, evaziune fiscală, spălare de bani etc.
În urma sesizărilor făcute de acţionarii firmelor menţionate la toate instituţiile statului a rezultat, în prima fază, o evaziune fiscală de aproximativ 7 miliarde lei.
Dintre faptele grave săvârşite din ordinul lui Rădulescu Ştefan, domnul Nicoară menţionează în memoriul doar câteva:
„1. sechestrare de persoane (copii minori care au avut de suferit ca urmare a traumelor psihice grave);
2. intrare prin ameninţare a unui grup numeros de oameni pe o proprietate privată;
3. blocare de intrări cu maşini aparţinând firmelor numitului Rădulescu Ştefan;
4. procese verbale false întocmite de poliţişti;
În sprijinul acuzaţiilor mai sus prezentate stau plângerile penale nr. 319/VIII/1/2003 din 7.02.2003 la Curtea de Apel Bucureşti şi 6345/17.02.2003 înaintată la IGP, dar pentru care nu s-a primit încă nici un răspuns.
5. Evaziuni fiscale şi alte nereguli constatate de Garda Financiară şi Ministerul Muncii, pentru care au fost întocmite dosarele penale 6831/P/2003 şi 4348/P/2003, înaintate la Parchetul sector 6 pentru cercetări, unde este cunoscut faptul că Rădulescu are foarte mulţi apropiaţi;
6. Vânzarea sediului firmei SOMACO din Bucureşti fără aprobarea acţionarilor SIF Muntenia, în suprafaţă de 2155,25 mp unui apropiat al lui Bogasiu Mihai, domnul Mihai Marcu Claudiu, cu suma de 400.000 USD şi revândută la numai 3 zile unui cetăţean străin cu suma de 1.600.000USD.
7. FALSIFICAREA SEMNĂTURII DOMNULUI GELU TOFAN, prin care Rădulescu a acaparat ilegal mai multe firme ale domnului TOFAN”.
Mai arăta în memoriul său, domnul Nicoară, că primeşte ameninţări cu moartea, în special la adresa copiilor săi. În mod ciudat, toate aceste acuze grave, aduse lui Rădulescu, au fost urmate de o reacţie slabă a autorităţilor.
Moartea suspectă a agresorului Popa Claudiu Sorin era foarte necesară lui Ştefan Rădulescu, deoarece, în acel dosar, „afaceristul” era cercetat sub aspectul comiterii infracţiunii de instigare la tentativă de omor calificat, prevăzut de art. 25 C.p., rap la art. 20 C.p. rap la 174 – art. 175 lit I C.p. şi sub aspectul comiterii infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin. 1 C.p., iar moartea acestuia a survenit în momentul în care începuse să declare activitatea infracţională practicată din ordinul „patronului” său.
Victor N. Bogdan
