Încă un caz care confirmă gravele disfuncţionalităţi ce se înregistreză în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Maramureş, în ceea ce priveşte comunicarea. Doi studenţi ce provin din sistemul de protecţie a copilului vor să conteste decizia luată de conducerea Direcţiei de a-i strămuta dintr-o casă de tip familial, într-un fost orfelinat, începând cu 1 iulie. Cei doi sunt decişi să îşi apere drepturile şi să ceară daune morale de 5.000 de euro în instanţă.
Alin Istvan şi Grigore Ilea, ambii de 21 de ani, au aflat, cu stupoare, în urmă cu o săptămână, că vor fi mutaţi dintr-o casă de tip familial, într-un fost orfelinat din Sighetu Marmaţiei, ce actualmente se numeşte Centrul de Plasament, Asistenţă şi Sprijin pentru Tinerii care urmează să părăsească sistemul de Protecţie a Copilului. Alin este student la Facultatea de Drept, din cadrul Universităţii din Oradea, iar Grigore, la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, specializarea Pedagogia învăţământului primar preşcolar, din cadrul Universităţii Babeș-Bolyai, filiala Sighetu Marmaţiei. Băieţii spun că în situaţia lor sunt şi alţi tineri de aceeşi vârstă ce sunt ori studenţi, ori înscrişi la o şcoală postliceală, însă doar asupra lor s-a luat această hotărâre de strămutare. Ei sunt decişi să nu se lase cu una, cu două şi asta pentru că se simt că le sunt încălcate drepturile. „Am fost mutaţi în această casă de doi ani de zile. Aici am simţit, în sfârşit, cum este să trăieşti într-o adevărată familie. Hotărârea la care face referire conducerea Direcţiei a fost luată în 17 februarie şi nu făcea referire la x sau la y. Nu înţeleg de ce s-a decis să se recurgă la o astfel de soluţie doar în cazul nostru”, spune Alin Istvan. În asentimentul lui este şi Grigore. „Eu nu am fost acolo niciodată, însă aici am simţit că mi-am găsit locul. Cei de la Direcţie spun că noi, fiind studenţi, stăm doar câte trei luni pe an, în rest suntem cazaţi la internat. Ceea ce nu este adevărat şi în cazul meu. Eu studiez la Sighet, deci eu stau tot anul”, explică Grigore. „În acest centru în care vor să ne mute am locuit șase ani. Am doar amintiri neplăcute. Bătăi groaznice şi umiliri din plin. Sincer, nu îmi face plăcere să mă întorc în locul în care am fost dat cu capul de pereţi, la vechile paturi de fier”, povesteşte studentul la drept
Găzduiţi până la 26 de ani
Tinerii spun că nu le-a fost cerută părerea atunci când a fost luată această hotărâre, ci au fost puşi în faţa faptului împlinit. „Am fost mutat de 4 ori până acum. Nu se gândesc ce înseamnă asta pentru psihicul meu? Când m-am regăsit şi eu într-un loc, trebuie să-l părăsesc. Nici măcar nu m-au întrebat dacă sunt de acord”, se destăinuie Alin. Pe de altă parte, preşedintele comisiei pentru protecţia copilului din cadrul Consiliului Judeţean Maramureş, Dumitru Dumuţa, spune că Direcţia a optat ca în centrul respectiv să fie găzduiţi tineri cu vârsta peste 18 ani, pe care îi pregăteşte să devină independenţi. „Am considerat că această hotărâre este justificată. În casa de tip familial de pe strada Mihai Eminescu avem copiii de la 3 ani. Pregătirea personalului care se ocupă de aceştia diferă în funcţie de vârsta copiilor. Cei majori au nevoie de spaţiu de cazare şi de hrană, pe când micuţii au nevoie de un îngrijitor şi un educator. Centrul de plasament are o capacitate de 40 de locuri, iar în momentul de faţă locuiesc acolo tineri ce urmează diferite forme de învăţământ: un liceu, o postliceală, avem chiar şi un student la Geografie. Tinerii care studiază sunt găzduiţi şi primesc sprijin din partea statului, însă doar până la 26 de ani”, declară Dumitru Dumuţa. „E normal ca preocupările unui copil de 3 ani să difere faţă de ale unui tânăr de peste 18 ani. Noi ne-am gândit că facem un bine, să-i mutăm pe cei doi între tineri de vârstă apropiată”, continuă Dumuţa. „Este dreptul nostru să rămânem în casa de tip familial în care locuim în prezent. Sunt, într-adevăr, şi copiii mici, dar şi ei sunt familia noastră. Ar trebui să le fim daţi exemplu, că urmăm o facultate şi că nu am apucat-o pe căi greşite. Şi ei trebuie să înţeleagă asta. Eu nu cred că într-o familie părinţii îl dau afară din casă pe copilul mai mare, doar ca să nu fie în preajma celui mic”, spune Alin Istvan.
„O decizie de genul acesta trebuie luată împreună cu tinerii vizaţi”
Nicolae Boitor, directorul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Maramureş, reiterează faptul că studenţii nu au nevoie de aceleaşi îngrijiri pe care le necesită copiii preşcolari. „Anul trecut, centrul de plasament a beneficiat de lucrări de reabilitare şi modernizare, lucrări realizate din bani proveniţi de la o asociaţie italiană. Sunt condiţii bune. Ei trebuie să înţeleagă că au alt program decât copiii mici”, afirmă Boitor. Cât despre opinia celor doi studenţi, Boitor arată că aceştia au fost chemaţi la şedinţa comisiei care a făcut subiectul discuţiei, însă cei doi nu s-au prezentat. „Ei au fost invitaţi să ia parte la şedinţa comisiei, însă au refuzat să vină, pe motiv că nu au fost convocaţi legal. Dacă s-ar fi prezentat, ar fi putut să-şi spună poziţia”, declară Boitor. Însă, Ştefan Dărăbuş, directorul Hope & Homes for Children România, fundaţia care a deschis, în urmă cu nouă ani, casa de tip familial „Mihai Eminescu”, spune că este cu mâinile legate şi nu este în măsură să ia nicio decizie în acest caz. El pune toată această situaţie pe lipsa comunicării. „Copiii şi tinerii care locuiesc în casa de tip familial Mihai Eminescu se află în tutela Direcţiei, aşa că nu avem nicio putere. Cert e că hotărârea a fost luată fără să fie consultaţi. O decizie de genul acesta trebuie luată împreună cu tinerii vizaţi. La urma, urmei, este vorba despre viaţa lor”, afirmă Dărăbuş. Mai mult, acesta este de părere că, din punct de vedere legal, Alin şi Grigore au dreptul să rămână în casa de tip familial şi să fie plasaţi în centrul de plasament doar în momentul în care părăsesc sistemul. „Am avut o discuţie cu conducerea Direcţiei şi mi-a spus că intenţia lor este să-i pregătească pe aceşti tineri pentru viaţă. În opinia mea, Direcţia, prin personalul pe care-l are, ar trebui să le explice decizia luată, de a-i muta şi să-i lămurească în vreun fel că este cea mai bună variantă în ceea ce-i priveşte”, concluzionează directoul fundaţiei HHC România.
IOANA VLAD
