O viaţă de om primi. Nor se coborî pe Pământul aspru şi populat de creaturile pe care zeii le i-au în derâdere. Toate zeităţile de sus priveau cum zeul zeilor în mocirla oamenilor se afunda, ei nu înţelegeau cum prinţul lor putea să se umilească în asemenea hal. Nor pe pământ păşea, ochii verzi îi străluceau în soarele blând ce holdele pământului le dezmierda. Într-un lan de grâu acesta se trezi, bucuros era pentru că asemenea minunăţii doar o inimă pură poate sădi. În pragul unei case acesta a ajuns, din uşa căreia un zdrahon de doi metri ieşi. Un ţăran hâtru şi urât, cu o piele aspră şi arsă de soare, pe Nor din cap până în picioare îl măsură. Acesta îi propune tânărului să se înhame la muncile câmpului, să devină ucenic la ferma lui. Nor fără să stea prea mult pe gând a acceptat oferta ţăranului. Costică, ţăranul nostru, muncea de unul singur pământul, familia acestuia era compusă din femei, patru fete şi o nevastă. Violenţa era cuvântul de ordine, cu ajutorul pumnului acesta îşi croise o disciplină de fier de la care nimeni nu avea curajul să se separe. După trei zile de muncă asiduă, Nor simţea cum pământul îi fuge de sub picioare. Trezirea trebuia să aibă loc la patru dimineaţa, un minut în plus era de neconceput în mintea lui Costică. Oboseala şi-a întins tentaculele peste corpul lui Nor, orele nu îşi mai aveau relevanţă în faţa acesteia. La ora cinci, Ţăranul în faţa patului lui Nor se postase. Pumnii şi picioarele acestuia se azvârliră peste trupul zeului zeilor. Trupul era plesnit fără milă, oasele pârâiau la fiecare lovitură. Ţipetele de disperare şi durere până la cer se auziră. Zeii furioşi nu puteau însă să intervină. Ţăranul îi băgă zeului mâna în gât şi îl ridică pe peretele odăii, iar din gura urât mirositoare, cinci reguli acestuia dori să îi înfigă în minte.
1,2,3,4,5…..
1- Lenea o vei învinge;
2- Munca o să îţi salveze sufletul;
3- Ochii, doar muncile ogoarelor vor vedea;
4- Bătaia, îndreptar îţi va sta;
5- Muncă, bătaie şi odihnă în casa mea asta îţi va fi hrana.
Răpus de loviturile ţăranului, în genuchi, Nor către muncile zilnice se chinuia să ajungă. Zeii erau înmărmuriţi de sacrilegiul pe care ţăranul Costică îl comitea, cum pumnii acestuia loveau mândria şi speranţa lor.
Viaţa zeului zeilor era una foarte grea, muncile şi bătăile primite se înteţeau pe zi ce trecea. Calvarul iadului lumesc începea a-l îmbrăţişa pe Nor, urechile acestuia pocneau de la pornirile animalice ale ţăranului. Biciuit a ajuns să fie prinţul zeilor în momentul în care acesta a încercat să o scape pe fiica cea mică a ţăranului din pumnii acestuia.
Într-o zi, în timp ce Costică se îndrepta către muncile câmpului, acesta suferi un groaznic accident. Căruţa s-a răsturnat peste el, trupul masiv îi era prins sub greutatea acesteia. Văzând ce s-a întâmplat, Nor se repezi în fugă către căruţă. Lui Costică i se făcu frică în momentul în care tânărul s-a apropiat. Să-i fărâme acesta capul pentru tot ce i-a făcut? Ochii ţăranului lăcrimau, buzele îi tremurau, roşu la faţă se făcu. Printre dinţii cariaţi, ţăranul încerca să articuleze câteva cuvinte: „ o să mă omori? Dacă e… vreau să o faci cât mai rapid“. Tânărul zâmbi, pe ţăran de sub căruţă îl trase. Cinci km pe acesta îl cără. După trei zile de refacere, ţăranul se simţea mai bine, pe Nor la el îl chema.
Ţăranul: „Nor nu îmi vine să cred ce ai făcut pe mine. Libertatea eu îţi voi da, bani şi avere vei avea dacă lângă mine tu vei sta“.
Nor: „Eu cu libertate de la naştere am fost hărăzit. Darurile de la tine sunt numeroase şi bucuros pe perioada unui an am primit. Tu, în schimbul lor vei primi binecuvântarea şi iertarea mea. Bucurie în inima mea tu ai inserat în momentul când acum trei zile te-ai schimbat iar bunătatea, vechile vicii ţi-a spălat“.
Ţăranul: „Eu doar cu răutate te-am tratat şi pumnii mei drept mângâiere ţi-au stat“.
Nor: „Te înşeli ţărane! Tolba mea este mare iar tu multe daruri mi-ai dat. M-ai învăţat ce este răutatea, violenţa, nerecunoştiinţa, munca grea, umilinţa şi multe altele. Tot tu mi-ai arătat că omul se poate schimba în momentul ce în inima lui sădeşti lăstarul iubirii şi înţelegerii“.
Nor călătoria şi-a reluat, bucuros era că familia ţăranului Costică liniştea şi înţelegerea şi-au găsit. La scurt timp după plecarea zeului, ţăranul şi-a lăsat fetele să îşi găsească câte un soţ, iar bătătura acestuia se mări.
Andrei Ghiţă
