Op art a apărut ca şi direcţie modernă în crearea unui stil care ţine de optică, de un mod care te invită să participi la efectele de mişcare sau de vibraţie. Metoda constă în folosirea formelor geometrice abstracte şi a suprafeţelor colorate, tocmai pentru a provoca tehnica iluziilor optice. Op art îşi are originile în ideea de mişcare imprimată de stilul futurist sau constructivist, cât şi prin aportul celor care au compus Şcoala de la Bauhaus şi a percepţiilor derulate prin arta lui Piet Mondrian. Termenul de op art apare pentru prima oară în octombrie 1964 în Time Magazin care descrie o nouă mişcare cu unii dintre cei mai de seamă reprezentanţi, gen Vasarely, Soto. Se vorbeşte astfel despre o expoziţie semnalată sub incidenţa acestui nou stil, expoziţia din 1955, care a vut loc la Paris, la Galeria Denis Rene. O altă expoziţie importantă în acest sens a fost cea de la 1965, la Muzeul de Artă Modernă de la New York. Op art vizează cu precădere un soi de ambianţă care crează asupra ochiului un anume efect, care în final se repercutează asupra sensibilităţii umane. Practic artiştii adepţi ai acestui stil provoacă un şoc vizual care reţine atenţia privitorului făcând posibilă transmiterea unui mesaj abscons, aflat chiar în structura respectivei opere.
(Viorica Romaşcu)
Op art
