RATP versus Unistil
Autobuzele Unistil efectuează un transport civilizat. Cele ale RATP, un transport mizerabil şi aglomerat. Bucurându-se de mai mulţi călători, regia publică este de fiecare dată în pierdere, în timp ce societatea privată, cu acei puţini călători, iese în profit. Astfel de aberaţii în transportul local au o înlănţuire cauzală ce ţine de politica managerială a celor două societăţi de transport, dar şi de filiaţiile mult mai subtile din spatele acestora.
În timp ce autobuzele lui Maricel Ghercă, directorul regiei de transport subordonată primăriei, sunt puţine, deservite de ţopârlani, arhipline şi mizerabile, cele ale Unistil sunt parcă din alt oraş.
Politica de marketing pe invers, prin care serviciile unui privat ca Vasile Puşcaşu, patronul Unistil SRL, au ajuns să fie categorisite ca excelente faţă de mizeria RATP, sunt făcute parcă intenţionat. În timp ce transportul privat al lui Puşcaşu este unul de tip comercial, într-o relaţie directă serviciu – preţ, cel al regiei publice de transport este unul social, din gaură în gaură. Laolaltă cu plătitorii unui serviciu prost, puţinele mijloace de transport ale regiei sunt împărţite în fiecare zi, la ore de vârf, cu cohorta de pensionari electorali care beneficiază de gratuităţile de transport ale primarului Nichita. În timp ce autobuzele lui Puşcaşu transportă călătorii pe scaune, în autobuzele RATP se duc lupte corp la corp în fiecare staţie cu prădătorii de pătrunjel care îşi scot sacoşele la aerisit pe subvenţiile electorale ale lui Nichita.
Gaură neagră
Zilnic, 27 de mii de pensionari au uşile deschise către transportul social al lui Nichita. Într-un astfel de caz, problema rentabilizării transportului public este o baladă pe care Nichita o cântă doar în pragul marilor achiziţii electorale. Peste 1,6 milioane de lei sunt aruncaţi lunar pentru capriciile unui primar cu aşa-zise viziuni de stânga, fără ca aceste cheltuieli să fie amortizate de altundeva, decât din rezultatele favorabile la urne pe care Nichita mizează din plin şi în acest an.
Numai în cursul anului trecut, deficitul înregistrat de regia publică de transport a fost de 7,78 de milioane de lei, ce-i drept, o pierdere mult mai mică faţă de cea înregistrată în anul 2009, de aproximativ 25 de milioane de lei. Ori, în aceste condiţii se pune firesc întrebarea: cui îi mai foloseşte o astfel de gaură neagră? Ei bine, ca şi alte societăţi ce au fost mulse până la istovirea ultimului profit, şi RATP Iaşi este un vehicul care poate fi folosit de către primar în interes personal, căci în interesul public nu şi-a mai arătat eficienţa de foarte mult timp. În acest moment, parcul RATP cuprinde 50 autobuze MAZ, 30 autobuze Renault, 28 autobuze Van Hool, 8 autobuze Mercedes, 40 microbuze Iveco, 104 tramvaie GT 4 şi alte 33 de tramvaie de alte tipuri, majoritatea dintre aceste mijloace de transport fiind la limita de uzură.
Patronul Unistil, cumătru cu directorul lui Nichita
Ca în fiecare an electoral, nici în 2012 nu se putea scăpa din vedere o nouă achiziţie de vechituri nemţeşti, de astă dată fiind prevăzut un buget de 225 mii euro pentru cumpărarea a 10 autobuze şi 10 tramvaie. Cât despre proiectele pe fonduri europene care au fost atrase pentru îmbunătăţirea acestui transport, rezultatul se simte cu ochiul liber – staţii de îmbarcare vandalizate, automate de bilete inexistente, camere de supraveghere invizibile, microbuze înjumătăţite nejustificat ca şi capacitate, pentru crearea de spaţii neaccesate de persoanele cu handicap şi lista poate continua.
În concluzie, întregul efort financiar din ultimii ani al Primăriei Iaşi pentru „îmbunătăţirea” transportului public local s-a tradus prin nefericite accidente, supraaglomeraţie şi tarife piperate pentru servicii din ce în ce mai proaste. La vecinul Puşcaşu, cumătru printre altele cu mâna dreaptă a primarului Nichita, directorul Mihai Chirică, lucrurile sunt înfloritoare. Din câte se aude, cât de curând vor şi majoritare, căci extinderea acestuia în transportul local face obiectul unei analize bine ţintite.
Maria Savin
