Mina Valea Roşie este bântuită
Băimărenii care locuiesc în preajma gurii dezafectate a fostei exploatații miniere Valea Roşie au semnalat diferite întâmplări ciudate, de ordinul paranormalului. Se pare că în zonă se aud sunete bizare în miez de noapte și se pot zări tot felul de făpturi supraomenești, chiar și fantoma unui fost miner ce a murit, de tânăr, într-un accident de muncă.
Lumea morților și lumea viilor se suprapun uneori. Mulți cred că e așa, în special cei care doresc cu ardoare să creadă în povești cu fantome și să pună pe seama acestora absolut tot ce nu-și pot explica, de genul: o ușă care scârțâie, pași sau diverse sunete ce se aud în miez de noapte. Există însă și oameni care nu-şi pleacă urechile la poveștile din bătrâni cu mărțăroaie, cu scaraoschi sau cu luminițele ce te urmăresc sub clar de lună. Scepticismul este dat peste cap chiar în orașul Baia Mare, mai exact în zona intersecției străzilor Tudor Vladimirescu și Iuliu Maniu, nu departe de gura dezafectată a fostei exploatații miniere Valea Roşie. Locuitorii din zonă și chiar cei care au drum prin părțile locului semnalează prezența unor fenomene ciudate, care au loc după ce se lasă întunericul.
Pe o porțiune de câteva sute de metri sunt imobile vechi de aproape 140 de ani, ceea ce dă amploare întâmplărilor mai mult sau mai puțin bizare. „Eu locuiesc în zonă de când mă știu. Îmi povestea bunica mea că, dacă te întâlnești cu necuratul, trebuie să-ți faci repede cruce, măcar cu limba în gură, dacă ai mâinile ocupate și să te rogi. Râdeam de ea, până când, într-o seară, când mă întorceam acasă, nu am putut intra în curte, de un cal mare, alb. În orice parte încercam să pășesc, se punea în fața mea”, povestește Valeriu Ilie, 40 de ani. „Am închis ochii, mi-am împreunat mâinile și am început să spun rugăciunile pe care le știam. Aveam cam 16 sau 17 ani. Nu am să uit niciodată acea întâmplare, care mi-a schimbat viața. De atunci, slavă Domnului, nu am mai avut experiențe de genul ăsta”, adaugă bărbatul.
Cu toate acestea, băimărenii care locuiesc în cartier afirmă că deseori se aud sunete suspecte în preajma gurii de mină. „Țipete înăbușite, gemete de durere și bufnituri se aud, câteodată, noaptea. Altădată, e ca și cum cineva ar lovi cu lopata o stâncă”, spune Marian Grigoraș, de 59 de ani. O altă întâmplare bizară este stafia de la gura de mină, pe care, se pare, au zărit-o mai mulți băimăreni. „E vorba de o siluetă transparentă, care apare din când în când. Se crede că ar fi vorba de un fost miner ce a murit în subteran. Toți care l-au văzut spun că aceasta se îndreaptă spre gura de mină, cu un târnăcop în mână și cu casca pe cap. Eu nu am văzut nimic, însă, sincer, nici nu îmi doresc”, relatează Silvia Rusu, de 25 de ani.
Buncăre și accidente de muncă în mină
Vârstnicii care locuiesc în zonă, încă din tinerețe, își aduc aminte cum, de la gura de mină și până la râul Săsar exista o cale ferată, pe strada Iuliu Maniu de astăzi, prin intermediul căreia steriletul era transportat și deversat în apa curgătoare. De asemenea, s-a zvonit, la un moment dat, că în preajmă ar fi existat un sediu al Siguranței Naționale din perioada interbelică, unde au fost sechestrați, bătuți sau chiar uciși oponenți ai regimurilor politice. „În urmă cu câțiva ani s-au făcut săpături la o casă vecină. S-au descoperit două capace metalice de care se sprijinea un lacăt. S-a speculat atunci că au fost buncăre în zonă”, spune Maria Vasilescu, care locuiește de treizeci de ani în zonă. Pe de altă parte, tot poveștile din bătrâni arată că, pe la 1800, s-ar fi petrecut un accident de muncă, în urma căruia ar fi decedat un grup de ortaci. Niciun document oficial nu atestă acestea, astfel că adevărul s-a pierdut undeva, în negura istoriei.
Mina Valea Roşie – încă din secolul al XIV-lea
Conform „Studiului de potenţial privind patrimoniul industrial minier al judeţului Maramureş şi al oportunităţilor de valorificare a acestuia în scopuri muzeal turistice”, coordonat de Carol Kacsó şi Dumitru Iştvan, primele date certe cu privire la mineritul din Maramureş provin din secolul al XIV-lea, atunci când acesta este atestat în documente scrise. Se poate însă presupune că începuturile medievale ale activităţii miniere sunt mai timpurii, cel puţin din a doua jumătate a secolului XIII.
Datorită iniţiativelor locale şi a sprijinului primit din partea autorităţilor regale, minele de la poalele Gutâiului deveneau, în a doua jumătate a secolului XIV, principalele surse de procurare a aurului din regatul angevin. Foarte probabil, activitatea minieră cea mai prodigioasă se desfăşura pe Valea Pietroasa, Valea Roşie şi pe Dealul Crucii. În documentele de arhivă ce aparţin perioadei respective sunt consemnate numeroase lucrări miniere aflate în perimetrul oraşului Baia Mare, printre care şi Valea Roşie. Aceasta este închisă de mult timp, însă se poate remarca crucifixul de deasupra intrării care, practic, s-a păstrat intact.
Fosta exploataţie minieră Valea Roşie este bântuită de un fost miner ce a murit, de tânăr, în galerie.
Ioana Vlad
