Agricultura
Agricultura românească a fost distrusă în totalitate, culminând, în prezent, cu un păienjeniş transnaţional de conexiuni obscure pentru restituiri de proprietăţi şi terenuri controversate, dar şi cu un sistem promoţional speculativ, înşelător, de creştere fără vreo bază reală a preţurilor. Dintr-o ţară care în 1989 asigura, fără probleme, hrana întregii populaţii şi exporta peste 60% din producţia agro-alimentară, am ajuns să devenim un consumator şi o piaţă de desfacere pentru produsele agricole de proastă calitate, modificate genetic şi cu gust de hoit, aduse din tot felul de cotloane ale lumii.
Terenurile agricole sunt pe cale să devină deşert, ca şi munţii despăduriţi prin tăierea pădurilor, cărate în mare viteză peste graniţă. Dacă acum 20 de ani eram unul din marii producători, nu numai de grâne, fructe şi legume, dar şi de vinuri, în prezent marile zone vini-viticole au devenit pârloage, iar vinurile şi strugurii româneşti, aproape o amintire. Singura utilitate pe care o dau aceşti agresori aventurieri ce au pus mâna pe pământuri este speculaţia imobiliară. O situaţie foarte gravă se identifică în zona Ardealului, unde urmaşii foştilor mari latifundiari maghiari au intrat şi intră în continuare în posesia munţilor, pădurilor şi păşunilor. România, deja, în acest domeniu intră în tiparul evenimentelor petrecute în Palestina în perioada ulterioară anilor 1948, care au dus la divizarea şi dispariţia acestei ţări.
Birocraţia
Sistemul birocratic, cu componenta sa principală şi determinantă, sistemul fiscal al României, s-a autogenerat, devenind un organism parazitar şi distructiv, nu numai al economiei, dar însăşi a naţiunii române. Statul conceput şi transformat de către guvernanţii ultimilor 17 ani şi-a abandonat rolul activ în economie şi societate, transformându-se doar într-un vătaf generator de pârghii coercitive prin care se devalizează averea României. Mai grav, a devenit şi un factor activ în agresiunea genetică asupra naţiunii române. Moduri de acţiune, cu titlu de exemplu:
– devalizarea bugetului de stat cu peste 274 de mii de miliarde de lei vechi, echivalentul a circa 8 miliarde de euro, prin controversatul sistem al restituirilor de TVA. Într-un studiu simplu am identificat că din valoarea totală a TVA-ului de încasat care a fost înregistrată ca datorată la bugetul de stat în ultimii 10 ani şi care trebuia să reprezinte 19% din totalul facturilor emise s-au încasat circa 4-5%, dar s-au restituit peste 8%, cu larga contribuţie şi bunăvoinţă a funcţionarilor din serviciul de control al TVA din cadrul Ministerului de Finanţe.
– distrugerea, prin blocaj financiar, sub diverse tertipuri, a tuturor unităţilor economice cu profil industrial, dar şi agricol. Un exemplu concludent îl reprezintă Colorom Codlea, care a fost falimentată chiar dacă era profitabilă, prin indolenţa iresponsabilă, dar şi cu larga contribuţie a organelor fiscale, care au acceptat şi aprobat restituiri de TVA pe bază de acte false a peste 384 de miliarde de lei vechi. Organismele Ministerului de Finanţe au contribuit şi au favorizat devalizarea bugetului de stat, dar ca să-şi acopere faptele au generat blocajul la sursă şi falimentarea Coloromului. Procesul penal se tergiversează şi se continuă şi astăzi, în larga complicitate aventuristă dintre reprezentanţii administraţiei publice, a tribunalelor şi a escrocilor transnaţionali care au pus mâna pe bani.
De plătit plătim cu toţii, însă dezrădăcinarea muncitorilor specialişti în chimie şi a familiilor acestora a creat o cumplită durere şi nesiguranţă. Se poate continua cu exemple: Nitramonia, Tractorul, Rulmentul, Republica, Aro-Câmpulung şi alte câteva sute de entităţi economice de marcă ale României. La toate se identifică acelaşi tipar: distrugerea, devalizarea acestora şi înlocuirea pe pieţele de desfacere cu produse similare, de calitate inferioară, a foştilor concurenţi. În acest moment apare un paradox: Uniunea Europeană a privit cu nepăsare cum se autogenerează această hidră numită birocraţie şi cum specializează în devalizări bugetare şi economice mii de aşa-zişi specialişti care s-au cantonat în sistemul fiscal.
Problema este că aceşti experţi în favorizarea escrocheriilor fiscal-financiar-bugetare sunt pe cale să se conecteze acum, de la bugetul zonal, local al României la bugetul Uniunii Europene. Tragem un semnal de alarmă către specialiştii oneşti ai Uniunii Europene să ia de urgenţă măsuri, să-şi creeze un antivirus care să protejeze bugetul european de această penetrare nefastă. Proba clară care demonstrează înverşunarea, voracitate şi agresivitatea banditească a acestor funcţionari promovaţi prin pârghiile subterane ale partidelor care ajung la guvernare este dată de incapacitatea României de a accesa fondurile europene alocate.
Energia
Sistemul de distribuţie a energiei către populaţie este folosit, după cum se vede chiar în aceste zile, ca o pârghie pentru jefuirea populaţiei, care nu are posibilitate să reacţioneze. Facturile se fac la preţuri modificate după bunul plac. A devenit, împreună cu toate sistemele de distribuţie vitale, de gaze naturale, căldură, apă, monopoluri în mâna unor aventurieri de niciunde, care şi-au însuşit, pe nimic aceste valori naţionale, de importanţă strategică, cu complicitatea unor marionete politicianiste româneşti.
Legile
Legislaţia, care este generată de structuri decizionale, de guvernare si de manipulare a maselor, aservite unor interese obscure, în mare parte de sorginte transnaţională, a devenit un factor determinant în distrugerea entităţii şi identităţii româneşti, agresând direct existenţa fizică a cetăţenilor României. Cele peste 200 de mii de articole şi articolaşe de legi, norme, normative, ordine ministeriale etc. care au fost generate în ultimii 19 ani, împreună cu cele peste 400 de taxe şi impozite diverse existente şi aplicabile pe teritoriul României au făcut ca naţiunea română să fie una dintre cele mai oprimate şi stresate naţiuni, concretizându-se, la nivelul individului, în moarte prematură, cu un grad extrem de ridicat de suicid, fără să mai vorbim de procentul alarmant al bolnavilor psihici, de inimă, de diabet şi altor boli generate pe sistem nervos.
Depopularea
Migraţia populaţiei tinere este în mod nesăbuit promovată şi încurajată. Elementul pe care îl considerăm cel mai periculos este generat de migraţia forţată a fetelor şi femeilor românce care sunt duse în sclavie sexuală. În timp ce noi suntem forţaţi să acceptăm şi să promovăm homosexualitatea ca o normalitate, fetele şi femeile noastre, care sunt produsul atât de hulitei concepţii a omului nou din epoca socialistă, sunt târâte peste graniţă, sunt încurajate încă de pe băncile şcolii să practice prostituţia, libertinajul comportamental şi să accepte drogurile ca pe o necesitate şi o normalitate de viaţă. Aceasta este, de fapt, agresiunea genetică la care este supusă naţiunea română.
Justiţia
Am lăsat-o la urmă pentru că este veriga din sistemul actual cu trăsăturile care definesc cel mai concludent încălcarea principiilor democraţiei. Ascunzându-se sub aşa-zisul principiu al separării puterilor în stat şi al independenţei justiţiei, manifestarea bunului plac, abuzului, favoritismului şi partizanatului politic şi pecuniar îmbracă deja forme dictatoriale, împotriva oricărui bun simţ juridic, încălcându-se cu bună ştiinţă aproape toate drepturile cetăţeneşti. Câteva exemple: – păgubiţii de la F.N.I.; păgubiţii de la S.A.F.I., păgubiţii de la Caritas, de la Gelsor, victimele marilor jafuri si falimente bancare, favorizarea banditismului imobiliar prin declararea jefuitorilor drept cumpărători de bună credinţă, aruncarea sutelor de familii nevoiaşe în stradă la o simplă cerere a unui portărel, contribuţie majoră, de natura complicităţii, în favorizarea marilor infractori care au jefuit toate economiile populaţiei, escamotând juridic urmărirea sumelor şi recuperarea bunurilor, cu urmărirea unor persoane; vezi cazurile Vîntu, SAFI-Cataramă,Temeşan-Bancorex şi multe alte mii de cazuri.
Un grup relativ redus de agresori transnaţionali, care au creat marionete din români fără credinţă şi fără scrupule, au distrus România punând pumnul în gura naţiunii române, în numele unei aşa-zise democraţii, la fel cum Inchiziţia, în evul mediu, a sufocat progresul în numele religiei. În realitate, aceşti agresori ai naţiunii române ne-au îndoctrinat cu o pseudo-democraţie speculativă, selectivă, cu caracter elitist, ridicând-o la rang de lege. În numele ei şi-au justificat şi îşi justifică în continuare acţiunile agresive şi comportamentul de trupe de ocupaţie într-o Românie înfrântă, transformată în colonie şi teren de experimente, care nu conştientizează că a participat la un război pe care l-a pierdut.
Aderarea la Uniunea Europeană
Am fi putut-o considera sublimă, dar realitatea ne prezintă toate indiciile că s-ar putea să fie un fiasco distrugător, în ceea ce ne priveşte. În prezent se manifestă, aşa cum am arătat şi mai sus, în posibilitatea, mult lăudată de guvernanţi, ca forţa noastră de muncă să poată trece cu uşurinţă graniţa şi, cu voioşie, pentru alţii, să culeagă căpşuni de prin toate coclaurile Europei. De fapt, este un exod provocat de foame, dezordine şi disperare.
În plan mondial se poate constata o tensionare majoră a legăturilor internaţionale de monopolizare administrativă concentrate sub tutela Bruxelles-ului. Chiar credeţi că întâmplător nu funcţionează nicio strategie de accesare a fondurilor europene destinate României? Analizaţi cu atenţie câte concesii şi eforturi împovărătoare, chiar şi financiare, a făcut România ca să adere la Uniunea Europeană. În acest an, România şi-a asumat obligaţia de plată, drept contribuţie la bugetul Uniunii Europene, a circa 1,3 miliarde euro, din care s-a plătit aproape jumătate. Ni se fâlfâie, cu surle şi trâmbiţe, prin sistemul mass-media, că nu se alocă marea cu sarea drept fonduri pe diverse domenii economice, mai ales pentru agricultură, care ar trebui să depăşească de multe ori, în primii ani, contribuţia României.
Dar… există şi un dar!… ca întotdeauna. Proştii de români nu cunosc limba şi nu ştiu să pună virgula sau … ceea ce parţial e adevărat, în toate funcţiile cheie, de la primăria de comună până în ministere şi de la Vamă până la Registratură, există armata aceea de funcţionari publici şi fiscali, politico-impostori, cu nişte buzunare fără fund, care au mai creat un rând de bariere fanariote.
Credeţi că nu putea fi stârpită şi nu era cunoscută această situaţie de marii maeştri ai Fondului Monetar Internaţional sau ai Băncii Mondiale sau de către experţii Uniunii Europene care ne-au călărit cum au vrut ei în ultimii ani !?! Părerea mea personală este că nu numai că au tolerat, dar chiar au şi încurajat, prin pasivitatea lor, această stare de fapt, deoarece pot găsi cu mare uşurinţă justificarea să nu ne dea nimic, ci doar să ne ia. Fiţi convinşi că au nevoie de această justificare în faţa contribuabililor ţărilor din care provin aceştia, ţări puternice şi care sunt nevoite să contribuie din gros la bugetul de le Bruxelles, cum sunt Germania, Franţa, Anglia, Italia şi restul pe care le ştiţi.
Priviţi cu atenţie ceea ce se întâmplă în Franţa si Germania. Părerea mea personală, pe care mi-o asum, este că Uniunea Europeană dă semne vizibile de tensiune internă. Să privim obiectiv în contextul tumultoasei istorii europene şi a mândriei naţionale a ţărilor puternice şi o să constatăm că pentru aceştia devine inacceptabil ca Berlinul, Parisul, Roma, Stocholm, Londra să se subordoneze Bruxelles-ului. Cât de mult credeţi că va mai tolera contribuabilul din ţările puternice să fie supra împovărat şi de mofturile hoardelor de funcţionari cu ştaif, veniţi din toate cotloanele noului Babilon, Bruxelles, şi care nu mai ştiu cum să-şi umple buzunarele cu salarii de câte 18-20 de mii de euro şi să mai scornească, prin tot felul de legi, cutume şi dogme, virgule pentru proşti ca noi?
Aş prefera să mă înşel, dar viitorul, foarte apropiat, va demonstra că am luat o ţeapă mortală, iar preţul plătit s-ar putea să fie chiar integritatea naţională şi teritorială. Secolul XXI este un secol al forţei şi al dictaturii bunului plac al marilor puteri militare, bunii samariteni sunt doar în poveşti în care cred doar cei săraci şi care sărăcesc mai mult, plătind iluzii deşarte.
Economist Mihai Bărbuliceanu
