În timp ce conducerea Ministerului Turismului învesteşte în strategii pentru relansarea turismului românesc, BTT, societate de stat cu un
patrimoniu demn de invidiat de către oricare investitor în domeniu, înregistrează pierderi.
Arătam într-un număr trecut că Biroul de Turism pentru Tineret, care este societate de stat şi care deţine un patrimoniu pe care nici o altă companie din Europa nu îl deţine, înregistrează pierderi colosale. Şi acest fapt nu se întâmplă de ieri, de azi, ci trenează de foarte mulţi ani.
Explicam în numărul trecut că vina aparţine conducerilor societăţii, care s-au succedat de-a lungul timpului şi care au acceptat să se încheie
contracte de asociere în participaţiune păguboase.
Pentru a lămuri anumite aspecte legate de situaţia de la BTT, precum şi despre contactele încheiate între BTT şi diverse societăţi private, am
cerut printr-o adresă oficială să ni se prezinte poziţia conducerii instituţiei, însă până la acest moment nu am primit vreun răspuns. În urma investigaţiilor efectuate, am descoperit că această mare companie deţine obiective economice diverse, printre care şi întreprinderi, nu doar hoteluri şi restaurante sau agenţii de turism, cum poate s-ar înţelege la prima vedere. Compania deţine şi întreprinderi sau baze sportive şi de agrement.
Printre cele mai importante contracte de asociere în participaţiune sunt:
– S.C. EURO CONSTRUCT TRADING 98, care deţine Pârâul Rece;
– S.C. PERLA MAJESTIC SA, care deţine Hotel Forum din Costineşti;
– S.C. COMPLEX TURISTIC INTERNAŢIONAL DOI COCOŞI, care deţine terenul de fotbal STRĂULEŞTI şi pentru care BTT încasează „enorma” sumă de 6.000 lei pe an;
– S.C. BTT CALUL BALAN SRL, care deţine Restaurantul „Calul bălan” şi pentru care plăteşte anual 6.000 lei;
– S.C. VOX SA, care deţine Fabrica de îmbuteliat băuturi răcoritoare şi pentru care plăteşte, atenţie, 1250 lei pe an.
Acestea sunt doar câteva aspecte care ne arată cam cum au fost încheiate contractele şi justifică astfel pierderile pe care BTT le aduce la bugetul statului. Păi astfel stând faptele, poate cineva concepe că societatea BTT de stat să nu acumuleze pierderi, în condiţiile în care cheltuielile cu administrarea cresc de la an la an?
Cine plăteşte?
Ceea ce dorim să se înţeleagă este faptul că nu partenerii BTT au vreo vină, ci membrii din conducere care şi-au dat acordul să se încheie astfel de contracte. Ei sunt răspunzători de contractele păguboase pentru care şi-au dat girul. Trebuie să mai atragem atenţia asupra faptului, foarte grav de altfel, că pierderile care se tot acumulează la bugetul societăţii duc la decapitalizarea acesteia. Singurele soluţii pentru oprirea pierderilor sunt:
1 – fie se negociază cu partenerii de asociere şi să le vândă activele (este vorba despre asociaţii BTT care au drept de preemţiune la cumpărarea de acţiuni);
2 – fie desfiinţarea acestor contracte, dar aceasta presupune alte cheltuieli pentru plata către asociaţi a investiţiilor făcute în
obiectivele economice pe care le deţin în baza contractelor de asociere în participaţiune. Chiar dacă această soluţie este greu de acceptat pentru că implică un efort financiar deosebit din parte statului, duce la oprirea pierderilor. Este de preferat să mai pierzi o dată decât să acumulezi la nesfârşit pierderi. Numai că aici intervine problema că BTT nu are aceste sume şi atunci singura soluţie viabilă este vânzarea obiectivelor.
Într-un număr viitor vom reveni cu alte amănunte.
Pavel Podenaru
