Când ne gândim la Sala Palatului vorbim despre oportunităţi de performanţă pentru artişti, săli adecvate fiecărui tip de eveniment, instalaţii de sonorizare performante. Dar pentru acest lucru trebuie să fie numit un adevărat manager, director general, care să promoveze cultura, nu unul care să transforme Sala Palatului în propria lui afacere.
În anul 2011, luna aprilie, în urma unui concurs a fost numit în funcţia de director general Iliescu Lucian Cătălin. În anul 2008, Lucian Iliescu era un simplu consilier la primăria sectorului 2 şi deţinea o firmă – S.C. ALFA 98 SRL – având ca obiect de activitate, printre altele, vânzarea de băuturi alcoolice, deţinând un mic spaţiu pentru comercializarea lor în Complexul Nick Center din Calea 13 Septembrie. De asemenea, el locuia într-o garsonieră, în zona Sebastian, şi a cumpărat un teren unde începuse construcţia unei case.
În anul 2009, conform declaraţiilor de avere depuse la primăria sectorului 2, domnul director general deţinea acelaşi magazin de engros, dar cum afacerile s-au derulat bine acesta a reuşit să-şi finalizeze casa şi a mai construit, în faţa locuinţei, un alt spaţiu comercial, respectiv un restaurant, pe care, conform declaraţiei domniei sale, îl închiriază cu 600 ron/an.
„Muncă patriotică”
Şansa i-a surâs consilierului prosper în data de 08.04.2011 când, în urma unui concurs, a fost numit director general al Sălii Palatului.
Conform declaraţiei de avere din data de 15.06.2011, proaspătul directoraş cu un salariu de 35976 ron/an apare şi pe statul de plată la Institutul SETAR Dolj Craiova, ca responsabil tehnic, şi preşedinte în Consiliul de Administraţie la Spitalul Victor Gomoiu, cu un venit zero şi ca membru al Consiliului de Administraţie Hidroserv Cluj, tot cu un venit zero. În rest, Iliescu scoate la vânzare garsoniera în care locuise, cu un preţ de 43.350 euro. Prosperul consilier şi totodată director general al Sălii Palatului renunţa, conform declaraţiei, la afacerea familiei, engros-ul de băuturi alcoolice, în favoarea fratelui său Iliescu Bogdan Adrian, considerând o incompatibilitate cu funcţia pe care o deţinea.
Avere, peste noapte
Cifra afacerilor noului director explodează, modificându-şi astfel declaraţia de avere care fusese completată iniţial în 15.06.2011şi modificată la numai cinci luni, respectiv 31.10.2011, unde apar următoarele:
– Casă construcţie proprie
– Spaţiu comercial, respectiv restaurant, închiriat cu 600 ron pe an
– Bijuterii, ceasuri, tablouri – 6000 euro
– Depozit la Raiffeisen Bank, filiala Sebastian – 42.500 euro
– Depozit la Raiffeisen Bank, filiala Sebastian – 22.500 euro
– Depozit la Raiffeisen Bank, filiala Sebastian – 4.740 euro
– BNR – titluri de stat în valoare de 165.260 lei
– Director general Sala Palatului, cu un venit de 24.978 ron/an
– Institutul Setar, cu un venit de 15.267 ron/an
– Soţia sa, Iliescu Cristina, şef de departament la CNANDR cu un venit de 26.800 ron/an
– Venituri obţinute la nuntă (15.10.2011) – 220.000 ron şi 22.500 euro
– Cadouri de nuntă în valoare de 6000 de euro.
Camera ascunsă
În urma mai multor sesizări venite la redacţia noastră, o echipă „Atac” a mers în vizită, cu camera ascunsă, la proaspătul director al Sălii Palatului. Odată ajunşi la biroul directoraşului am fost întâmpinaţi de secretara acestuia, care, politicos, ne-a invitat să luăm loc şi să aşteptăm, deoarece „domnul director este într-o întâlnire”. După circa o oră de aşteptare aveam să constatăm că de fapt directorul era singur în birou şi îşi făcea manichiura.
Discuţia dintre reporterii ziarului şi domnul Iliescu s-a consumat foarte repede. Motivul vizitei noastre era închirierea Sălii Palatului (sala mare) pentru o prezentare de produse cosmetice, urmată de un bufet suedez. Am constatat cu stupoare că toate tarifele pentru închiriere sunt în memoria domnului director. „Să fie oare atât de deştept?”, ne-am întrebat noi.
„Deci închirierea Sălii Palatului este de minim 7 ore şi costă 5570 euro plus 2% taxa de monument istoric. Pentru sonorizare, suma este de 1750 de euro, deci în total circa 6400 euro, dar la aceste costuri se mai poate adăuga ceva peste la faţa locului, dar totul nu depăşeşte suma de 8000 de euro”, ne asigura domnul director.
Tot domnul director ne-a mai recomandat cu căldură şi două firme de sonorizare cu care să mai negociem ceva, deoarece pentru evenimentul nostru ne mai trebuie câteva jocuri de lumini şi un DJ. De asemenea, pentru achiziţionarea de băuturi ne recomandă cu aceeaşi căldură magazinul fratelui său, care „are cele mai mici preţuri”. Am încheiat discuţia călduros, rămânând că a doua zi să revenim cu un avans de 150 de euro pentru rezervare.
Afaceri „sub acoperire”
După discuţia purtată cu domnul director am mers la magazinul din Calea 13 Septembrie. Societatea care îşi desfăşoară activitatea la această adresă este ALFA 98 SRL, firma la care domnul director Iliescu Lucian figura în anii 2008 – 2009 ca director general, dar care, într-adevăr, acum îl are ca administrator pe fratele acestuia, respectiv Iliescu Bogdan.
Următoarea deplasare am făcut-o la domiciliul directoraşului, într-un cartier select din oraşul Bragadiru. Pe lângă „umila” căsuţă am constatat că spaţiul închiriat cu 600 de roni/an este de fapt un cochet restaurant care, conform declaraţiilor lui Iliescu Lucian, este făcut de mânuţa lui, fiind mai mult un hoby. Restaurantul funcţionează şi are şi patru angajaţi, mai mult, aici se organizează zile onomastice, mese festive etc. După ce am făcut consumaţie, am cerut nota de plată. Ospătarul s-a înfiinţat la masa noastră cu o notă proformă, fără numele firmei, fără CUI.
Doar suma de plasă, restaurantul, un număr de telefon unde putem face rezervări şi cam atât. La cererea noastră de a ni se elibera un bon fiscal pentru a putea fi decontat, ospătarul a aplicat pe spatele notei proforme o ştampilă cu numele societăţii SC ALFA 98 SRL.
Se pare că şi magazinul de engros aparţine în realitate tot directoraşului Sălii Palatului, el făcând o jonglerie, un artificiu cu fratele său, pe care l-a numit administrator. Facem asemenea afirmaţie deoarece telefonul de contact de la registrul comerţului aparţine soţiei domnului director Iliescu Lucian, respectiv Iliescu Cristina. Iar pentru organizarea unei mese festive la restaurantul domnului director ţi se indică acelaşi număr de telefon – al „doamnei”.
Şmecherii clasice
Un alt aspect important în afacerile prosperului director al Sălii Palatului este faptul că deşi deţine trei autoturisme, acesta nu are trecut niciunul în declaraţia de avere. Autoturismul marca Tuareg cu care circulă, un autoturism marca Fiat Double cu care se pare că circulă doamna Iliescu pe perioada de iarnă şi un autoturism BMW seria 7, care stă parcat în faţa curţii, având iniţialele de familie ale directoraşului.
Un alt aspect care ne-a atras atenţia este faptul că pe site-ul instituţiei nu găseşti tarifele de închiriere ale Sălii Palatului, afişate, deşi deţine toate certificatele ISO necesare, iar toate negocierile se fac în biroul domnului director Lucian Iliescu Cătălin. Vom reveni cu amănunte în numerele viitoare.
Victor N. Bogdan
