Medicamentele se împart în două categorii: cele inovative (originale) sau cu alte cuvinte produsele care au fost puse pe piaţă în urma descoperirii unei noi molecule de către departamentele de cercetare ale marilor concerne şi care necesită cheltuieli substanţiale de promovare (simpozioane, congrese etc.) şi cele generice (copii ale produselor inovative).
În cazul produselor inovative, de regulă, costul de producţie al substanţei active nu depăşeşte 2% din valoarea preţului de vânzare al produsului finit. Diferenţa de până la 100% o constituie costurile de cercetare (unde cheltuielile sunt considerabile), de promovare a produsului dar şi profituri substanţiale.
Producătorii generici nu au cheltuieli de cercetare, cheltuielile de promovare sunt considerabil mai reduse, la fel şi marja de profit. Produsele inovative sunt protejate în majoritatea ţărilor civilizate de convenţia patentelor, dar şi aici avem de-a face cu patentul pe moleculă, asta înseamnă că odată scos produsul pe piaţă, acesta este protejat timp de 10 ani. La expirarea acestui termen se permite producătorilor generici să intre pe piaţă cu produse similare şi (în mai puţine cazuri) convenţia patentelor pe tehnologia de ajungere la moleculă – aceasta din urmă reprezentând o portiţă de scăpare pentru copierea produselor originale şi aducerea copiilor la un preţ foarte scăzut pe piaţă.
Astfel, producătorul original depune toate diligenţele să patenteze cât mai multe tehnologii de producţie, iar cei care imită produsul sunt obligaţi să dovedească în faţa unei comisii de specialitate că deţin o tehnologie de producţie care diferă de cea originală. Există şi ţări care refuză să semneze convenţia patentelor, cum ar fi China şi India sau ţări care au negociat o perioadă de tranziţie mai îndelungată. În Polonia, guvernul a semnat convenţia patentelor pe moleculă, dar a negociat o perioadă de graţie de trei ani, timp în care producători polonezi au declanşat la nivel naţional o adevărată campanie de asimilare a majorităţii produselor aflate sub patent pe plan mondial, astfel încât la expirarea perioadei de graţie industria farmaceutică poloneză beneficia de o gamă largă de produse performante, la preţuri foarte scăzute.
În acest mod, guvernul polonez a făcut economii de miliarde de euro, a încurajat o industrie generică extrem de performantă, îndeplinindu-şi în acelaşi timp şi obligaţiile asumate de UE.
Ce s-a întâmplat la noi?
Aşa cum am subliniat, interesul naţional ar fi dictat negociatorilor să solicite o perioadă de graţie după modelul polonez, numai că autorităţile de la aceea vreme nu au solicitat niciun termen de graţie, semnând convenţia patentelor pe moleculă cu aplicabilitate imediată, în plus au mediatizat această ştire ca pe un mare succes, iar consecinţele acestei decizii au dus la creşterea importurilor de produse foarte scumpe, lovind din plin industria generică locală.
În altă ordine de idei, multinaţionalele cheltuiesc sume considerabile cu promovarea produselor inovative, invitând lideri de opinie, directori de spitale, funcţionari guvernamentali să participe la congrese, simpozioane, unele având loc în destinaţii exotice.
Este greu de crezut că un director de spital, după ce a fost cu familia, pe cheltuiala concernului, două săptămâni într-o destinaţie exotică pentru a ţine o cuvântare de câte 5 minute la un simpozion, va susţine achiziţia de produse generice ieftine concurente cu produsul original al concernului.
Ministerul Sănătăţii a susţinut o perioadă îndelungată că nu acceptă intrarea unor generice pe piaţă, mai scumpe decât cele existente. Acest fapt a făcut posibilă înregistrarea unor generice la un preţ de dumping, preţ care bloca intrarea altor producători, doar că aceste generice nu intrau pe piaţă la preţurile menţionate, piaţa fiind acaparată în continuare de producătorul original, existând în acest sens suspiciunea unor înţelegeri, cu acordul tacit al autorităţilor.
Problema comisioanelor
Desigur, o afacere este afacere numai atunci când toţi participanţii câştigă, iar stimabilii directori de spitale şi funcţionari publici sunt, fără îndoială, participanţi activi. Numai că un concern nu eliberează sume considerabile fără semnătura funcţionarilor publici, aceştia nu vor să semneze, iar reprezentanţii concernelor, din raţiuni similare, nu vor semna niciodată în locul funcţionarilor.
Şi astfel au apărut distribuitorii, ce au acţionariatul în paradisuri fiscale şi distribuitori abonaţi la câştigarea licitaţiilor publice. Producătorii au acceptat acest joc, dar şi aici au apărut probleme.
Fără a avea vreo legătură cu cele relatate mai sus, RELAD INTERNAŢIONAL SRL, unul din liderii incontestabili de piaţă a intrat în insolvenţă. Ţeapa este de zeci de milioane de euro, iar paguba este greu de recuperat, ţinând cont şi de faptul că acţionariatul societăţii este în Cipru.
D. L.
