Cea mai mare companie românească de transporturi internaţionale – „Atlassib” – deţinută de magnatul Ilie Carabulea, nu este singură afacere bănoasă a acestuia. În urma articolelor publicate, am fost contactaţi de diverse persoane, care ne-au rugat să săpăm un pic mai adânc în afacerile lui Carabulea, pentru că ce am scris noi este un „mizilic” pe lângă afacerile ilicite ale fondatorului Atlassib.
Magnatul sibian Ilie Carabulea şi primarul Klaus Johanis au transformat Sibiul în propria lor ogradă. În urmă cu mai mulţi ani, doi sibieni, Mihai Arba şi Samson Tellman au căzut victime ale abuzurilor săvârşite de Ilie Carabulea, miza fiind două terenuri, unul agricol şi unul intravilan, dar şi câteva imobile.
Concret, firma SC Horticola Internaţional SA, avându-l pe Carabulea ca acţionar majoritar, a chemat în judecată pe mai mulţi proprietari de livezi, care au avut ghinionul să se învecineze cu firma lui, solicitând constatarea nulităţii titlurilor de proprietate.
Printre cei târâţi în tribunal s-au aflat şi Arba Mihai, împreună cu soţia sa, Arba Maria Dorina. După 4 ani şi 11 procese pe rol, iată că aceştia au câştigat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar sentinţa prin care se respingea acţiunea formulată de SC Horticola Internaţional SA a rămas definitivă şi irevocabilă.
Dar nu toţi cei cu livezi învecinate firmei au avut câştig de cauză în faţa magnatului Carabulea şi a justiţiei române, deşi cazurile lor erau identice cu cel al soţilor Arba. Reiese că, la fel ca şi în situaţia lui Samson Tellman, magistraţii judecă diferit aceleaşi cauze. Fiecare judecător interpretează legea şi hotărăşte decizia, după cum îi trece prin cap. Este strigător la cer faptul că în aceeaşi speţă, proprietarii Cârstea Ilie, Muller Friederich, Cosma Elisabeta şi Klei Tomas, care deşi se aflau în aceeaşi situaţie ca şi soţii Arba, având livezile acolo, pe fostul teren al IAS Sibiu, au pierdut procesele cu Horticola Internaţional SA, titlurile lor de proprietate fiind declarate nule. Toate aceste victime ale lui Carabulea, dar şi ale sistemului au primit aceste titluri de proprietate conform legii 18/1991, care a înapoiat terenurile luate abuziv de către comunişti de la foştii proprietari.
Aceste terenuri fuseseră comasate, după naţionalizare, în IAS Sibiu, care după evenimentele din decembrie 1989 a devenit SC HORTICOLA SA, iar în 1999, prin „reorganizarea” activităţii, s-a transformat în Horticola Internaţional SA, păstorita tot de Carabulea. Societatea comercială „reorganizată” s-a folosit de concesiunea încheiată cu Agenţia Domeniilor Statului (ADS) în anul 2000, care avea ca obiect suprafaţa de teren agricol de 858,48 hectare, din care 493,67 hectare de livezi. În contractul de concesiune, la articolul 211, terenurile în cauză sunt descrise ca fiind situate „în perimetrul localităţii Sibiu, judeţul Sibiu, din domeniul privat al statului aflat în patrimoniul Agenţiei Domeniilor Statului”. Însă livezile la care Carabulea râvnea aparţin comunei Şura Mare, fiind înscrise în C.F. Hamba, iar Horticola Internaţional SA nu a putut dovedi în instanţă că amplasamentul concesiunii se află suprapus peste livezile oamenilor pe care i-a chemat în judecată.
Din punct de vedere juridic, aceste terenuri nu există nici în anexa 3 la contractul de concesionare nr. 8/10.10.2000, şi deci nu au putut fi înscrise în cartea funciară. Lucrul acesta a fost recunoscut până şi de Agenţia Domeniilor Statului, semnatară a contractului, prin adresa nr. 20007/30.10.2008.
Livezile în cauză nici nu aveau cum să facă parte din contractul de concesionare cu ADS din anul 2000, pentru simplul motiv că aceeaşi ADS a predat Comisiei Locale Şura Mare terenuri de livezi aflate în litigiu, tocmai pentru a fi folosite la reconstituirea dreptului de proprietate. Nu credem că cei de la Agenţia Domeniilor Statului puteau să fie atât de incompetenţi încât să predea nişte terenuri care ar fi putut face parte dintr-un contract de concesiune în derulare. Dacă SC Horticola Internaţional SA se consideră îndreptăţită să deţină acele livezi şi contestă titlurile de proprietate, atunci de ce în cazul persoanelor care au dorit să vândă livezile sau să arendeze a acceptat valabilitatea actelor lor şi implicit faptul că oamenii sunt proprietari autentici, întocmind cu aceştia contracte de vânzare-cumpărare în arendă?
Exemplu: Carabulea a încheiat o promisiune bilaterală de vânzare – cumpărare cu proprietarii Barbăalbă Niculai şi Barbăalbă Bucur, pentru 3,63 hectare de livadă din Valea Hambei, în data de 22 decembrie 2000.
Cu alte cuvinte, Carabulea i-a recunoscut pe aceştia ca proprietari şi a acceptat valabilitatea titlului de proprietate. Contactată telefonic, familia Arba Mihai şi Dorina ne-au declarat că înainte de a începe acest calvar, magnatul Carabulea i-a vizitat la domiciliu şi le-a propus cumpărarea terenului. Refuzat, Carabulea a trecut la ameninţări, susţinând că are suficienţi bani şi putere să ia terenul pe orice cale. Ori cad la înţelegere, ori îl câştigă prin instanţă. Contrar obiceiurilor sale, Carabulea pierde procesul, instanţa dând câştig de cauză soţilor Arba.
Vom reveni cu amănunte despre „afacerile curate” ale magnatului Ilie Carabulea.
Victor N. Bogdan
