Experţii militari consideră că, în acest moment, unităţi de elită ale armatei americane desfăşoară zilnic circa 70 de operaţiuni secrete, în diferite state ale lumii. Potrivit jurnaliştilor Karen DeYoung şi Greg Jaffe, de la Washington Post, unităţi ale Departamentului pentru Operaţiuni Speciale au misiuni specifice în 75 de ţări, inclusiv în Yemen şi Somalia.
Amploarea acestor operaţiuni militare secrete rămâne necunoscută publicului american, comandourile „ieşind în luminile reflectoarelor” doar în cazuri extraordinare, cum a fost uciderea lui Osama Bin Laden de către militarii SEAL ai Marinei americane. Recent, colonelul Tym Nye, purtătorul de cuvânt al Comandamentului pentru Operaţiuni Speciale al SUA, a afirmat că unităţi secrete ale armatei americane derulează activităţi specifice în peste 120 de state, un adevărat război subteran pe un câmp de luptă care cuprinde întreg globul.
Comandamentul pentru Operaţiuni Speciale al SUA (SOCOM) a luat fiinţă în 1987, după criza ostaticilor din Iran şi după o lungă perioadă în care forţele speciale au fost marginalizate de către Pentagon, şi de atunci a avut un sediu, un buget propriu şi un general „patru stele”, ca şef. Departamentul este compus din unităţi aparţinând mai multor secţiuni ale armatei, Beretele Verzi şi Ranger-ii, de la forţele terestre, SEAL, ai Marinei, comandourile forţelor aeriene şi dispune de echipaje specializate pentru elicoptere, nave de intervenţie, personal medical, controlori militari de zbor şi un serviciu meteorologic propriu. Activitatea acestor „războinici din umbră” acoperă cele mai diverse zone, de la asasinate la raiduri antiterorism, de la misiuni de recunoaştere la mare distanţă, analiză de informaţii la antrenarea unor trupe străine şi operaţiuni de contracarare a proliferării armelor de distrugere în masă.
Obiectiv: „Capturează sau ucide!”
Unul dintre elementele-cheie ale acestui departament secret al armatei americane este Comandamentul Reunit al Operaţiunilor Speciale (JSOC), o subsecţie clandestină a cărei principală misiune este urmărirea şi eliminarea teroriştilor. JSOC acţionează sub comanda preşedintelui Statelor Unite şi îi raportează numai acestuia. Potrivit lui John Nagl, consilier al fostului comandant al forţelor armate americane din Irak, David Petraeus, Comandamentul Reunit are o listă a „ţintelor” din întreaga lume, iar activitatea sa poate fi caracterizată ca „o misiune de lichidare a teroriştilor, la o scară aproape industrială”. Uciderea persoanelor desemnate este încredinţată comandourilor SEAL şi Army Delta Force sau avioanelor fără pilot, aspect de care se ocupă CIA, în ţări ca Somalia, Pakistan sau Yemen. JSOC mai controlează o vastă reţea de închisori secrete, în care sunt interogaţi subiecţii consideraţi de maximă importanţă.
Amploarea acţiunilor desfăşurate de SOCOM reiese şi din creşterea personalului afectat acestui departament. Dacă la începutul anilor ‘90 erau 37.000 de angajaţi, în prezent numărul acestora a ajuns la 60.000, creşterea devedind exponenţială după Septembrie 9/11, când şi bugetul destinat operaţiunilor speciale a crescut de la 2,3 miliarde de dolari la 6,3 miliarde USD.
Planuri pe termen lung
Generalul-locotenent Dennis Hejlik, fostul comandant al Forţelor Speciale ale Puşcaşilor marini, ultima unitate care a intrat în SOCOM, în 2006, a declarat că, pe viitor, numărul membrilor acestei unităţi (2.600 de militari) se va dubla, ajungând la circa 5.000-6.000, cât are SEAL. De aceeaşi părere este şi vice-amiralul William McRaven, actualul comandant al SOCOM şi fost şef al JSOC, care, în timpul audierii sale de către comisia senatorială, în vederea confirmării sale în noua funcţie, a estimat o majorarea a personalului cu 3-5% pe an şi a solicitat o creştere a bugetului alocat, precum şi construirea mai multor locaţii operative şi drone. Fost component al SEAL, vice-amiralul, care obişnuia să-şi însoţească uneori trupele în misiune, consideră că, pe fondul scăderii efectivului trupelor internaţionale din Afghanistan, forţelor speciale le va reveni un rol şi mai important. De asemenea, comandantul SOCOM şi-a exprimat convingerea că, după decembrie 2011, termenul limită al retragerii trupelor americane din Irak, o continuare a operaţiunilor forţelor speciale ar avea o influenţă benefică asupra situaţiei din această ţară. El a mai spus comisiei senatoriale că departamentul pe care îl conduce are în vedere desfăşurarea unor acţiuni similare în Yemen şi Somalia.
La începutul acestui an, amiralul Eric Olson, fostul şef al SOCOM, a declarat că aproximativ 85% din efectivele trupelor speciale desfăşoară acţiuni în 20 de state, la cererea guvernelor respective, cum ar fi Afghanistan, Bahrain, Egipt, Iran, Irak, Iordania, Kazakhstan, Kuwait, Kîrgîzstan, Liban, Oman, Pakistan, Qatar, Arabia Saudită, Siria, Tadjikistan, Turkmenistan, Emiratele Arabe Unite, Uzbekistan şi Yemen. Restul de 15% din trupele de elită acţionează în diferite locaţii de pe glob, păstrate, din motive de securitate, secrete. „Este evident că există unele locuri pe care nu le putem indica, deoarece nu toate guvernele gazdă, din motive de politică internă sau regională, doresc să se ştie de colaborarea cu noi”, a spus Olsen.
Costuri de sute de milioane de dolari
În timp de trupe ca SEAL şi Army Delta Force derulează activităţi clandestine – capturări, asasinate, răpiri în Afghanistan, Irak, Pakistan sau Yemen, militarii din Beretele Verzi sau Rangers se ocupă cu operaţiunile „la vedere”, constând, în special, în antrenarea partenerilor străini pentru a participa la războiul antiterorist. În Filipine, de exemplu, Statele Unite cheltuie anual 50 de milioane de dolari pentru operaţiunile antiteroriste derulate de un efectiv de 600 de militari ai forţelor speciale, împreună cu aliaţii indigeni, contra grupărilor insurgente ale Jemaah Islamiyah şi Abu Sayyaf. Conform unei analize a SOCOM, anul trecut trupele de elită americane au acţionat, împreună cu forţele locale, în Belize, Brazilia, Bulgaria, Burkina Faso, Germania, Indonesia, Mali, Norvegia, Panama şi Polonia. În acest an, exerciţii militare de antrenament au avut loc în Republica Dominicană, Iordania, Senegal, România, Coreea de Sud şi Thailanda.
Dan Papij
