Traian Băsescu este o emanaţie a fesenului de atunci, partid rupt de Petre Roman din cel al lui Iliescu şi devenit, PDL-ul de azi.
Preşedintele României a declarat în cadrul unei emisiuni televizate că „abdicarea Regelui a fost un act de trădare” şi l-a numit pe rege „slugă la ruşi”.
„Tot continuăm să considerăm că abdicarea Regelui a fost un mare act patriotic. Nu. A fost un act de trădare a interesului naţional al României. Acesta este punctul meu de vedere.” a enunţat preşedintele Băsescu la B1TV.Băsescu a mai evidenţiat„trebuie să recunoaştem că noi încă nu ne aşezăm corect valorile, de exemplu, pentru noi toţi şi pentru istorie Antonescu rămâne responsabil de holocaustul împotriva evreilor şi ţiganilor, ducerea lor în Transnistria, nu ştiu ce… Nimeni nu spune că statul român avea un şef de stat atunci, ăsta era doar prim-ministru. Unora le dăm averile, iar pe alţii îi considerăm criminali de război, şeful de stat şi primul ministru doar pentru că unul a fost slugă la ruşi şi a lăsat ţara prin abdicare îl iertăm de toate păcatele?”La întrebarea dacă ar fi dat ordinul să se treacă Prutul, cum a făcut-o mareşalul Antonescu, șeful statului a răspuns afirmativ „da, pentru că aveam un aliat şi aveam de recuperat un teritoriu”.
Pentru a distrage atenţia de la probleme de reorganizare administrative teritorială a României şi jocurile de culise pe care le are cu UDMR-ul, Băsescu de frică să nu piardă ciolanul prezidenţial împroaşcă cu noroi Casa regală a României şi se dă cu Paul Lambrino, Ion Antonescu. Vechile metehne nu mor niciodată, chiar dacă Traian Băsescu a condamnat pe… hârtie comunismul, respectiv în Parlament, unde a ţinut atunci să-l invite şi pe Majestatea Sa Regele Mihai. Acum, Traian Băsescu îl consideră os domnesc pe Paul Lambrino, pe generalul Ion Antonescu, un biet prim-ministru, iar pe Regele Mihai, o slugă a ruşilor şi un trădător al interesului naţional. Declaraţiile lui Traian Băsescu în calitate de preşedinte al României sunt incalificabile.
Adevărul istoric
La 6 martie 1945, la presiunile ocupantului sovietic, Mihai a acceptat un guvern prosovietic dominat de Partidul Comunist Român, prim-ministru fiind numit Petru Groza. Sub regimul comunist, Mihai a funcţionat ca simplu şef de stat fără autoritate.Între august 1945 şi ianuarie 1946, Mihai a încercat fără succes – prin ceea ce s-a numit mai târziu „greva regală” – să se opună guvernului comunist al lui Petru Groza, refuzând să-i semneze decretele. La presiuni sovietice, britanice şi americane, regele Mihai a renunţat în cele din urmă la opoziţia sa faţă de guvernul comunist, încetând să-i mai ceară demisia.
Nu i-a amnistiat pe Ion Antonescu sau pe liderii opoziţiei, victime ale proceselor politice comuniste, deoarece, potrivit unei interpretări, constituţia îl împiedica să facă aceasta fără contrasemnătura ministrului comunist de justiţie. Alte surse, precum memoriile mătuşii regelui, principesa Ileana de Habsburg citându-l pe fostul membru în biroul politic executiv al PCR, spion sovietic, ministru al apărării naţionale şi presupus amant al Ilenei, Emil Bodnăraş, afirmă că, dacă regele ar fi refuzat să semneze sentinţele de condamnare la moarte a deţinuţilor politici condamnaţi pentru „crime de război”, guvernul comunist i-ar fi susţinut decizia: „Păi, dacă regele decide să nu semneze sentinţa la moarte, vă promit că îi vom sprijini punctul de vedere.”
Principesa Ileana se îndoia că regele ar fi fost de acord să semneze un document neconstituţional, precum o sentinţă la moarte, emisă de tribunale politice neconstituţionale: „Ştiţi prea bine (…) că regele nu va semna niciodată de bună voie un astfel de document neconstituţional. Dacă o va face, vi-l va pune în braţe şi guvernul dumneavoastră va purta vina în faţa întregii naţiuni. Cu siguranţă că nu vă doriţi acest handicap adiţional în acest moment!” Ultimul coleg de celulă al celei mai importante victime comuniste, Iuliu Maniu, liderul opoziţiei anticomuniste şi preşedinte al PNŢ, partidul câştigător în alegerile generale din 1946, fraudate de comunişti, a mărturisit procurorilor comunişti că Maniu l-ar fi înjurat pe Mihai din spatele gratiilor închisorii politice în care a decedat, pentru că nu făcuse nimic în apărarea ţărăniştilor, în ciuda multor servicii aduse de aceştia monarhiei.
Abdicarea
Regele Mihai a fost silit să abdice la 30 decembrie 1947. Comuniştii au anunţat abolirea monarhiei şi instaurarea unei republici populare şi au transmis la radio înregistrarea proclamaţiei regelui despre propria sa abdicare[32]. În şedinţa extraordinară din 30 decembrie 1947 a cabinetului, Petru Groza a declarat următoarele: Doamnă şi domnilor miniştri, vreau să vă comunic că actul acesta s-a făcut prin buna învoială. Regele a constatat – aşa cum este scris aici – că instituţia monarhiei era o piedică serioasă în calea desvoltării poporului nostru.
Istoria va înregistra o lichidare prietenească a monarhiei, fără zguduiri – cum poate inamicii noştri ar fidorit. Ca să utilizez o expresie a reginei-mame, poporul a făcut azi un divorţ şi decent, şi elegant de monarhie. Prin urmare, şi actul acesta este la fel cu celelalte acte din istoria guvernării noastre. Vreau să se ştie pretutindeni – şi aceasta este foarte important – că lucrul acesta s-a făcut cu cuminţenie, la timpul său. Noi mergem înainte pe drumul nostru, cu minimum de zguduiri la maximum de foloase. Vom îngriji ca fostul rege să plece liniştit, aşa cum se cuvine, pentru ca nimeni să nu poată avea un cuvânt de reproş pentru acela care, înţelegând glasul vremurilor, s-a retras”. La 3 ianuarie 1948, Mihai a fost silit să părăsească ţara, urmat la peste o săptămână, de principesele Elisabeta de România şi Ileana de Habsburg, care, potrivit ziarului The New York Times, au colaborat atât de strâns cu ruşii, încât au devenit cunoscute drept «mătuşile roşii» ale Regelui.
Există câteva relatări asupra motivelor abdicării lui Mihai. Potrivit acestuia, prim-ministrul comunist Petru Groza l-ar fi ameninţat cu un pistol şi cu şantajul că urma să execute 1.000 de deţinuţi studenţi dacă nu abdică. Într-un interviu din 2007 pentru New York Times, Mihai rememorează evenimentele: A fost şantaj. Mi-au spus „Dacă nu semnezi imediat, suntem obligaţi – de ce obligaţi, nu ştiu – să ucidem peste 1.000 de studenţi pe care-i aveau în puşcărie. Potrivit revistei Time, guvernul comunist ar fi ameninţat cu arestări ulterioare a mii de oameni, nu cu unele anterioare, şi că apoi va scufunda ţara în sânge, dacă Mihai nu abdică.
Varianta rusesască
Conform unor articole apărute în presa centrală şi unor documente din arhivele Securităţii române, abdicarea regelui Mihai ar fi fost rodul negocierilor sale cu guvernul comunist, nu al vreunui şantaj, negocieri în urma cărora i s-a permis să plece din ţară însoţit de bunurile solicitate şi de o parte din suita regală. Potrivit cărţii Special Tasks: The Memoirs of an Unwanted Witness – A Soviet Spymaster, autobiografice a fostului şef al serviciului de spionaj sovietic NKVD, generalul maior Pavel Sudoplatov, ministrul adjunct de externe sovietic Andrei Vâşinski ar fi purtat personal negocieri cu regele Mihai în vederea abdicării, garantându-i o parte dintr-o pensie ce urma să-i fie plătită lui Mihai în Mexic. Referitor la episodul controversat al ameninţării cu pistolul de către prim-ministrul de atunci, Petru Groza, regina-mamă Elena ar fi declarat, conform arhivei fiicei lui Petru Groza, că acesta s-ar fi comportat cu familia regală „mai bine ca un părinte”, iar că la 30 decembrie 1947, ziua abdicării, „poporul a făcut un divorţ – şi decent şi elegant – de monarhie”.Potrivit liderului comunist albanez Enver Hodja, care rememorează conversaţiile avute cu liderii comunişti români privind abdicarea regelui, Mihai ar fi fost ameninţat de către liderul PCR Gheorghe Gheorghiu-Dej cu un pistol şi nu de Petru Groza, pentru a determina abdicarea.
Regele ar fi fost apoi lăsat să plece din ţară însoţit de câteva persoane din anturaj şi, după cum confirmă liderul sovietic Nikita Hruşciov, rememorând confesiunile făcute de Dej, cu orice bunuri dorite, inclusiv cu rubine şi aur. Hodja nu menţionează în cartea sa vreun şantaj comunist cu vreo execuţie, dar afirmă că liderii comunişti români l-ar fi ameninţat pe Mihai cu trupele lor armate loiale, care încercuiseră palatul regal şi trupele acestuia, loiale lui Mihai.
Replicile clasei politice
În 2005, prim-ministrul Călin Popescu Tăriceanu a declarat că acuzaţiile aduse regelui Mihai de a fi scos din ţară tablouri ale Coroanei sunt „mai mult decât îndoielnice” şi că guvernul român nu are nici o dovadă a unor astfel de acţiuni ale regelui Mihai, susţinând că, pentru perioada anterioară anului 1949, guvernul nu are o evidenţă a lucrărilor de artă preluate din fostele reşedinţe regale. Potrivit unor istorici[58], există, totuşi, atari evidenţe oficiale, începând cu aprilie 1948, una fiind chiar publicată în Monitorul oficial din iunie 1948.
Principesa Margareta: „Nu vrem să comentăm, aşa e cel mai bine”
Adrian Cioroianu: „Există două perspective din care trebuie să privim aceste declaraţii, una este din punct de vedere istoric. În acest sens, declaraţia preşedintelui reprezintă un fals istoric. Pe de altă parte, din punct de vedere cetăţenesc, este o declaraţie lipsită de eleganţă la adresa unui fost şef de stat, al unui predecesor, dacă vreţi”, a declarat Cioroianu, fost ministru de Externe şi istoric.
Mirecea Dinescu: „Singurul rege pe care preşedintele îl admiră este regele Cioabă şi mai e ăla Mondialu, cu care ţopăie. Pe mine nu mă miră Asta crede Băsescu. E un personaj jalnic şi nu este prima dată când şeful statului dă dovadă de un analfabetism politic cras. E clar că (Băsescu, n.r.) a lipsit de la lecţiile de istorie. Nici măcar comuniştii nu îndrăzneau să spună că actul Regelui Mihai a fost de trădare. Ăsta e Băsescu
Cristian Tudor Popescu: „Pentru a lăsa o urmă în istoria României, Traian Băsescu „nu se dă în lături” să insulte istoria României, după ce a insultat geografia României, creând din nimic tensiuni interetnice şi politice, să insulte acum şi istoria României”.
Victor Ponta: „Afirmaţiile făcute, miercuri seară, de preşedintele Traian Băsescu la adresa Regelui Mihai dovedesc mitocănie şi iresponsabilitate. Acest om nu merită demnitatea, pentru că nu are absolut nicio calitate pentru a fi un reprezentant oficial al statului român. Nu are respect pentru nimeni şi pentru nimic. Lipsa de respect faţă de istoria României este inacceptabilă”, a spus el.
Adrian Militaru
