Pe mâna unei găşti interesate, ţara noastră şi-a asumat riscuri majore privind credibilitatea în Europa, dar şi ponoase materiale, ce vor fi suportate de stat pentru despăgubirea cetăţenilor escrocaţi. De la sine înţeles, coordonatorii acestui jaf la nivel continental, Călin Popescu Tăriceanu şi Sebastian Gheorghe Theodor Vlădescu, nu vor răspunde în niciun fel pentru faptele lor mârşave, ce au debutat în timpul guvernării PNL-PD.
În urma procedurii de infringement, cu care Comisia Europeană ameninţă România din cauza taxei auto, vom avea de suportat inclusiv sancţiuni financiare importante. Iar concluzia nu ne aparţine, aceasta fiind poziţia îmbrăţişată recent de experţii juridici ai Ministerului Justiţiei. Şi totul se întâmplă pentru că nişte potentaţi ai intervalului 2006 – 2008 şi-au arătat muşchii la Bruxelles, călcând în picioare interesele românilor şi pe cele comunitare. După care alţii le-au continuat opera, tot în detrimentul românului de rând.
Vinovaţii principali
În baza unei strategii plănuită încă din 2006, prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule s-a instituit un bir pentru maşinile aduse din străinătate. Chipurile, ca România să nu mai fie astfel poluată, iar producţia auto autohtonă să fie protejată. La această grandioasă minciună, dublată de o discriminare la nivel comunitar şi-au dat concursul, în principal, următorii indivizi:
– Călin Popescu Tăriceanu – prim-ministru;
– Sebastian Vlădescu – ministru de Finanţe;
– Ludovic Orban – ministrul Transporturilor;
– Sulfina Barbu şi Nicolae Nemirschi, miniştri ai Mediului;
– Varujan Vosganian – preşedintele Comisiei de buget-finanţe din Senat.
Emil Boc, avertizat de UE
Ordonanţa a fost atât de bine gândită şi pusă în aplicare, încât până în prezent a fost modificată de opt ori. Iar actul normativ e departe de a fi acceptabil. Deoarece, pe de-o parte, îi spoliază pe români, iar pe de alta îi discriminează pe cetăţenii comunitari. Abia de curând, trezit din amorţeală de UE printr-un Raport de avertizare, actualul premier Emil Boc încearcă să afle şi el despre ce este vorba şi să elimine restricţiile discriminatorii. Până va reuşi această notabilă performanţă – dacă o va reuşi vreodată – să vedem de ce s-a ajuns în această situaţie.
Minciuni îndârjite de ministru
Încă din 2007, Tăriceanu şi Vlădescu au ştiut nu numai că îşi vor pune Europa în cap cu o astfel de ordonanţă, dar şi că românii îi vor înjura. Însă interesele lor materiale au fost mai presus de cele ale cetăţenilor. Altfel, nu se explică îndârjirea şi minciunile cu care a fost promovată această taxă împotriva intereselor naţionale şi europene.
Cu ceva timp înainte de aprobarea ordonanţei, ministrul Vlădescu s-a întâlnit cu experţi ai CE în taxe şi impozite, care i-au explicat pe larg că aceasta este una discriminatorie, nepermisă de legislaţia europeană. Deoarece contravenea cel puţin jurisprudenţei Curţii Europene şi Tratatului de aderare a României la UE. De asta n-a mai putut controversatul ministru, care şi-a exprimat public poziţia în 2007, prin declaraţii de genul:
„Guvernul şi-a stabilit scopul şi este gata să se confrunte cu Comisia, şi dacă, la sfârşit, fie că va pierde, fie că va câştiga, măsura impusă îşi va fi atins scopul. Nu vrem să desfiinţăm taxa. Nu vrem. Vrem să găsim soluţii împreună cu oficialii de la UE, dar în condiţiile în care să menţinem taxa pentru a proteja mediul. Mergem la extrem. Negociem şi încep procedurile de infringement. Nu dispare România. Taxa funcţionează în această perioadă. Iar scopul va fi atins: în România nu vor intra un anume număr de maşini poluante”.
Escrocheriile statului sunt plătite tot de cetăţeni
Niciuna din previziunile imbecile ale lui Vlădescu n-a fost atinsă. Maşini la mâna a doua tot au intrat în ţară, e drept, în număr ceva mai mic, dar banii câştigaţi de stat vor trebui returnaţi la dublu (cu cheltuielile de judecată aferente, dobânzile şi daunele morale) celor escrocaţi de stat. Care escrocherii tot din buzunarul contribuabilului vor fi decontate, chit că Tăriceanu şi Vlădescu au avut interese de necontestat în această afacere, fiind implicaţi plenar în industria auto. Aşa că, presupusa grijă pe care ar fi purtat-o gaşca guvernamentală mediului înconjurător şi producţiei autohtone devine rizibilă. Şi dincolo de bunul simţ.
Dan Coste
