Ministerul Administraţiei şi Internelor a scos în dezbatere publică proiectul pentru modificarea şi completarea OUG 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, în scopul alinierii ţării noastre la legislaţia europeană. Din păcate, controversatul art. 22 alin. (6), care încalcă grav drepturile pacientului şi îi obligă pe medici să nu ţină cont de confidenţialitatea diagnosticelor – sub sancţiunea închisorii de la 3 luni la 2 ani sau amenzii – a rămas, nefiind amendat în vreun fel. Noroc că până la aceasta oră, Comisia Europeană n-a prins de veste despre respectiva încălcare flagrantă a drepturilor omului şi legislaţiei comunitare în România.
Potrivit articolului menţionat: „Medicul de familie, atunci când constată că o persoana din evidenţa sa, care posedă permis de conducere, prezintă afecţiuni medicale prevăzute în ordinul ministrului sănătăţii publice (…) va solicita examenul de specialitate necesar, iar în cazul în care s-a stabilit că persoana este declarată inaptă medical sau psihologic pentru a conduce un autovehicul sau un tramvai, va comunica aceasta imediat poliţiei rutiere pe raza căreia medicul îşi desfaşoară activitatea”. Şi astfel, omul rămâne fără permis, fiind turnat organelor de propriul medic, în care se presupune că are toată încrederea.
Turnătoria medicală la rang de lege
Direcţia Generală Juridică a MAI ne-a comunicat în scris că prevederea cu pricina „este o măsura în interesul pacientului şi al celorlalţi participanţi la trafic în general”. Şi chiar aşa stau lucrurile, dar cum rămâne cu confidenţialitatea diagnosticului şi drepturile pacientului? Şi dăm doar câteva reglementări în acest sens, care sunt călcate în picioare de OUG 195/2002: Codul penal, Codul de procedură civila, Codul deontologic al medicilor, Legea nr. 306 privind exercitarea profesiei de medic, precum şi organizarea şi funcţionarea Colegiului Medicilor din România, Declaraţia de la Geneva, Codul internaţional al eticii medicale, Legea nr. 46/2001 privind drepturile pacientului şi multe altele.
În concluzie, Direcţia Juridică a MAI este de părerea că, în cazul în care un posesor de permis auto are probleme cu vederea, auzul, inima, rinichii sau alte afecţiuni stabilite de ministrul sănătăţii, trebuie turnat la poliţie, ca această instituţie să-i ridice grabnic dreptul de a mai circula cu vehicule pe drumurile publice; în propriul interes şi al celui colectiv. Foarte bine, în acest caz de ce nu i se impune şi preotului confesor să-l toarne pe păcătosul care i-a pus gând rău vecinei, fiind pasibil de tentativă de viol? Sau de ce să-l mai apere avocatul pe cel acuzat de o infracţiune, când poate lesne să-l toarne pentru că chiar a comis-o, în opinia lui?
OUG 195/2002 bate Codul penal şi Convenţia de la Geneva
La controalele periodice (o dată la 5 sau 10 ani) sau pentru obţinerea permisului de conducere , medicul de familie trebuie să-şi dea avizul doar în sensul dacă pacientul este sau nu apt pentru a conduce autovehicule pe drumurile publice. Dar în situaţia avută în vedere la art. 22 alin. (6) din OUG 195/2002 lucrurile nu stau la fel. Misiunea doctorului de a-l da în gât pe pacient este permanentă şi vizează anumite afecţiuni stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii. Motiv din care turnătoria medicului de familie trebuie însoţită de diagnosticul cu pricina, altminteri ar depăşi cadrul legal şi nu s-ar justifica defel, ceea ce e inacceptabil.
Cu toate acestea, juriştii Internelor au propriile interpretări care ne lasă fără replică.Potrivit acestora, orice legi şi coduri interne ori internaţionale pot fi zdrobite în picioare, dacă aşa prevede ordonanţa 195/2002. „Prin divulgarea fără drept se înţelege acea faptă a persoanei care acţionează fără a fi autorizată în temeiul legii, a unui contract, care depăşeşte limitele autorizării etc. Or, în cazul de faţă, medicul de familie/unitatea de asistenţă medicală autorizată acţionează în temeiul legii (a OUG 195/2002)”, ne-au încredinţat sursele citate. Cu alte cuvinte, dacă aşa zice ordonanţa cu pricina, de Codul penal ori alte asemenea acte normative n-ar trebui să se mai ţină cont.
Tot în Legea privind drepturile pacintului, la art. 22 se stipulează că informaţiile cu caracter confidenţial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul îşi dă consimţământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres. Care lege? Cea cu permisele auto. Care le bate pe toate celelalte, inclusiv Convenţia de la Geneva.
Dan Coste
