La aproape un an de la intrarea in vigoare a Legii privind asigurarea obligatorie a locuintelor, asiguratorii au colectat de la populatie doar 6% din total, existand putine sanse ca toate cele aproximativ 8,3 milioane de locuinte din Romania sa fie asigurate vreodata. Motivele principale constau in faptul ca actul normativ e prost gandit si mai prost intocmit, iar metodologiile de aplicare sunt greoaie, imposibil de aplicat, ba chiar absurde si neconstitutionale. Taxa a fost instituita de autoritatile statului dupa opt ani de balbaieli, adevaratul scop fiind acela de a degreva Guvernul de obligatii fata de cetateni, in cazul inundatiilor, cutremurelor si alunecarilor de pamant.
Pe de alta parte, conducerea Pool-ului de Asigurare impotriva dezastrelor (PAID) – constituit din 13 companii de asigurari – se poate declara multumita de atingerea principalului obiectiv propus. Indiferent de rezultatele insignifiante obtinute, cetatenii calamitati „nu vor mai primi despagubiri de la nicio autoritate a statului, in situatia in care se va intampla vreo nenorocire”, dupa cum a asigurat recent Marius Bulugea, seful PAID. Si astfel, Guvernul nu va mai plati si nu va mai fi injurat de oamenii necajiti ajunsi in dificultate, deoarece nu li se acorda ajutoare, pentru ca acestea ajung cu mare intarziere ori se fura din ele.
Rezultate sub orice asteptari
Sub pretextul ca romanii trebuie sa fie solidari unii cu altii, executivul i-a obligat pe toti posesorii de locuinte la plata anuala a echivalentului sumei de 20 de euro (cei care poseda case din caramida sau beton – 65% din total) si 10 euro (case din paianta, chirpici sau lemn – 35%). La aceasta actiune au fost chemate 13 firme de asigurare, constituite in PAID, care incheie politele de asigurare in fiecare an, taxa putand fi majorata in functie de interesele financiare ale acestora. Pentru efortul depus, asiguratorii retin un comision de 10% din aceste taxe, profitul total putand ajunge, teoretic, la 13.695.000 de euro pe an. Potrivit ultimelor date statistice, pana la aceasta ora au fost incheiate 497.000 de polite, cifra care se situeaza chiar si sub cele mai pesimiste asteptari ale autoritatilor.
De ce e prost sistemul
In primul rand, e absurd sa impui aceeasi taxa tuturor posesorilor de locuinta, indiferent de regiune geografica si riscurile existente. De ce trebuie sa plateasca un localnic dintr-o zona de deal unde n-au avut niciodata loc inundatii, la fel ca altul care si-a construit ilegal si fara autorizatie casa, pe marginea unui rau? Tot atat de ilogic este ca un posesor de garsoniera sa plateasca la fel ca unul cu vila de vacanta. Reprezentantii PAID ne-au asigurat ca si primele de asigurare vor fi pe masura, adica de maximum 20.000 de euro, respectiv 10.000 de euro in cazul distrugerilor totale. Asa o fi, dar de ce sa fie saracul cu o casuta modesta in creierul muntilor mai solidar decat bogatul cu viloi la lac? Si sa mai mentionam o ipoteza nefericita: daca la un cutremur se naruie un bloc de garsoniere, iar locatarii primesc cate o despagubire de 20.000 de euro, pot ridica blocul la loc? Bineinteles ca nu le-ar ajunge nici pentru structura de rezistenta. Si-atunci, pe ce criteriu li se pretinde sa fie solidari?
Sistemul de colectare, alt dezastru
Autoritatile centrale si locale trebuie sa plateasca si ele pentru imobilele aflate in administrare. De asemenea, primariile sunt obligate sa suporte politele persoanelor asistate social. Anul trecut, nicio astfel de autoritate n-a platit vreun leu, pe motiv ca atare cheltuiala n-a fost bugetata pe 2010. Iar anul acesta nu exista fonduri. Ceeace denota ca respectivele autoritati nu sunt la fel de solidare precum li se impune oamenilor.
O alta ineptie consta in obligativitatea primariilor de a-si amenda cetatenii care nu platesc, cu sume cuprinse intre 100 si 500 de lei. Cu alte cuvinte, edilii trebuie sa lucreze in interesul asiguratorilor si spre indestularea profiturilor acestora. Deoarece, daca posesorii de locuinta vor plati in cele din urma, comisioanele vor fi incasate de asiguratori, nu de primarii. In plus, cine crede ca edilii ii vor spolia pe cetateni in prag de alegeri locale este un mare naiv. De fapt, ei n-au bani sa-si plateasca propriile polite, darmite sa mai umble din casa in casa cu chitantierul de amenzi. Care amenzi, pe de alta parte, nu s-a prevazut in buzunarele cui vor ajunge.
Dividende pentru smecheri, din solidaritatea romanilor
Cum asiguratorii nu se vor multumi doar cu incasarea comisioanelor privind desfasurarea activitatii, in cazul unui numar redus de calamitati, fondul PAID va creste simtitor. Moment in care exista posibilitatea ca asiguratorii sa poata incasa dividende. Ati citit bine, dividende din taxa de solidaritate.
Potrivit datelor furnizate de Ministerul Mediului, 900.000 de romani traiesc in 360.000 de locuinte cu risc major de inundatii. Asta inseamna ca restul de 21 de milioane de romani, posesori a aproape opt milioane de locuinte, trebuie sa fie solidari cu acestia si sa contribuie la bunastarea PAID si a companiilor de asigurari, ceea ce nu pare deloc in regula.
Primariile si statul, in slujba asiguratorilor
Asociatia Comunelor si Asociatia Municipiilor si Oraselor deja critica vehement legea in discutie, care functioneaza atat de prost pe cat de prost a fost gandita. „Refuz sa cred ca vor fi primari care in 2012, an electoral, vor amenda oamenii pentru ca nu si-au facut polite obligatorii”, a declarat Emil Draghici, presedintele primeia dintre asociatiile amintite, recunoscand ca nici el n-a platit pana in prezent.
Pentru o mai buna colectare, un avocat zglobiu, caruia nu merita sa-i mentionam numele, a propus o alta trasnaie: revenirea la sistemul practicat pe timpul lui Ceausescu, cand toti posesorii de locuinte plateau asigurarea ADAS odata cu impozitul. In viziunea acestuia, si statul ar trebui sa lucreze spre profitul si bunastarea firmelor de asigurare, nu numai primarii.
Dan Coste
