Vanarea de Vintu si sarutul dinafara protocolului

Am reusit sa supravietuim nuntii secolului. Dupa ce am vazut cu trei zile inainte de eveniment tot felul de dilii, care de care mai ornati cu haine de carnaval si tot felul de moristi prinse cu sarme prin cap, care si-au ocupat din timp un loc bun pe care l-au pazit cu strasnicie cateva zile la rand ca sa vada mai bine, pret de cateva secunde, cum trece cuplul princiar in masinile negre, dupa ce nimeni nu s-a impiedicat la intrarea in catedrala si numai o singura doamna, sotia prim-ministrului Marii Britanii, a iesit din protocol si nu a purtat palarie, dupa ce doamnele au defilat prin fata camerelor de luat vederi etaland in cap tot felul de ciuperci, cozonaci sau lighene care mai de care mai sofisticate, dupa ce fericitul mire a reusit in sfarsit sa-I bage pe deget inelul miresei, dupa ce, la cererea publicului, a iesit si el din protocol si a mai sarutat-o o data pe aleasa inimii, in balcon la palat, dupa ce nimanui nu i s-a aplecat de la felurile de mancare sau de la tort, dupa ce s-au dumitrit cu totii ca nu se va mai incalca inca o data protocolul strict – de trei ori ar fi fost deja prea mult – si nimeni nu se va apuca sa strige darul –dupa ce toata lumea s-a convins ca nu a fost furata mireasa pentru ca miile de politisti de paza sau cei din garda regala au ramas linistiti la locurile lor, fara sa aiba voie sa se duca la closet si cu consemnul ca daca lesina sa o faca cu demnitate, dupa ce nici un cal nu s-a balegat in mijlocul drumului, toata lumea a rasuflat usurata: Nunta secolului a fost o reusita. Cearsaful nu mai avea rost sa-ncerce cineva sa-l joace, pentru ca la nunta au fost invitati si sase fosti gagii ai tinerei viitoare regine, deci era clar ca fata avea rodajul facut, asa ca regina a plecat de pomana din palat, ca sa-i lase pe miri singuri in noaptea nuntii. Mai fusesera singuri si-n alte dati. Si dupa cum se vede, nu neaparat impreuna. Si pe cand prostimea de pe toata planeta se uita cu gura cascata si se hlizea fericita, la cel de-al doilea sarut, cel dinafara protocolului din balconul de la Palatul din Londra, la Bucuresti se petrecea un eveniment nebagat in seama, eclipsat total de stralucirea nuntii princiare.

La Cercetari penale, Sorin Ovidiu Vintu batea in poarta. Venise sa se predea pentru ca instant anulase prima decizie, aceea de a fi cercetat in libertate pentru santaj. Amenintarea cu moartea pe care i-a adresat-o celui pe care tot el l-a numit jupan peste Realitatea tv, s-a dovedit a fi un fapt mult mai periculos decat se crezuse la inceput, judecand dupa inregistrarile din dosar puse la dispozitie de nu se stie cine (si oricum nu se va afla, pentru ca oricum nu se va cerceta). Un argument forte a fost adus de procurorii care declarasera recurs. O dovada irefutabila. Care este aceea? Dovada ca Ghita a facut contract cu o firma de paza ca sa-i apere familia. Asta da, argument.
 
Sa fim bine intelesi. Vintu trebuie sa faca puscarie, dar pentru faptele pe care le-a comis, daca ele vor fi dovedite, nu pentru ca un pana mai ieri colaborator al sau a angajat o firma de paza, ca n-am auzit sa fie cineva condamnat pana acum pentru asta.
 

Ce a fost, de fapt, aceasta arestare pe sest? Un nou episod din razboiul Vintu – aripa basista a PD-L, care il vrea neaparat dupa gratii, pentru a putea pune mana pe postul de televiziune. Si pentru ca nu existau argumente, l-au bagat jos pe sest, cand toata opinia publica ofta fericita la cel de-al doilea sarut, dinafara protocolului, din balconul de la Londra.

 

Sorin Ovidiu Balan