Femeia nu poate rămâne puternică decât dacă se afişează în faţa unui bărbat aparent disponibilă, dar în realitate inaccesibilă, atât de aproape… şi totuşi atât de departe. De aceea te atrage, dar te ţine la distanţă. Te provoacă, te seduce, dar când te apropii de ea… spune: NU!
Totul ţine de logică. Dacă ţi-ar spune da, ai reduce-o imediat la un simplu mecanism şi atunci te-ai folosi de ea. Şi nimeni nu doreşte să se simtă folosit. Când altcineva se foloseşte de tine, puterea ta a disparut şi eşti redus la neputinţă. De aceea nici o femeie nu doreşte să fie folosită. Nimeni nu doreşte să fie o simplă marfă.
Femeile pretind că nu sunt interesate de sex, în realitate ele sunt la fel de interesate ca şi bărbaţii, dar ştiu că dacă cedează uşor, bărbaţii le reduc imediat la un statut inacceptabil, iar ele îşi pierd complet puterea, de aceea ele şi-au dezvoltat o armă nouă şi cu mult mai subtilă : PUTEREA SEDUCŢIEI.
Este tot un joc al puterii, de această dată practicat de femei: mai întâi te atrag, după care te resping, lăsându-te de această dată pe tine, bărbatul, cel lipsit de putere, în timp ce ea triumfă. Nu o face pentru că îi place jocul puterii, o face doar pentru a nu fi folosită ca simplă marfă, a nu fi redusă la neputinţă, aşa cum s-a obişnuit secole întregi! A învăţat jocul puterii de la bărbat, ea doar îl practică într-un mod cu mult mai subtil.
Situaţia este absurdă. Este ceva urât căci se reduce iubirea la un joc de putere. Să lăsăm iubirea în afara jocurilor puterii. Nu ne sunt suficiente politica şi banii ca şi jocuri ale puterii ?! Să lăsăm iubirea în afara acestora… atât femeile cât şi bărbaţii.
Iubirea este ceva nepreţuit, nu o transformaţi într-o marfă, este Secolul XXI şi avem nevoie de o nouă umanitate, de o lume diferită in care iubirea să nu mai fie doar o chestiune de putere.
