Stanislaw Wyspianski (n. 15 ianuarie 1869 – d. 28 noiembrie 1907 ) a fost unul dintre cei mai cunoscuţi pictori polonezi. Pe lângă pictură acesta a mai fost şi dramaturg revoluţionar şi novator al artei decorative.
Copilăria
Wyspiansky se naşte într-un mediu artistic. Tatăl său, Francieszek era un celebru sculptor al acelor vremuri, dar şi un mare activist al mişcării de insurgenţă. După moartea mamei sale, care se produce când artistul împlinea abia 7 ani, din 1880 acesta se mută în casa mătuşii sale înstărite care s-a preocupat îndeaproape de educaţia şi viaţa lui Stanislaw. Frecventează cursurile Gimnaziului Clasic Sfânta Anna, unde singura sa materie preferată fiind desenul.
Tinereţea
După absolvirea gimnaziului, prietenul său, celebrul pictor Matejko îl îndeamnă să devină pictor, după ce a fost impresionat de mai multe schiţe de-ale lui Wyspiansky. Aşa că, acesta decide să se înscrie la cursurile Şcolii de Arte Frumoase din Cracovia. Aici studiază pictura Renaşterii în cabinetul de Istoria Artei, activând în paralel în „Cercul Esteticilor”. În facultate colaborează cu Matejko în realizarea unor picturi în biserică. În 1890, Wyspianski decide să petreacă departe de Cracovia, călătorind în Europa mai mulţi ani, operele sale fiind privite cu destulă suspiciune de către critici. În paralel se dedică şi altei mari pasiuni pe care o are, poezia, scriind numeroase opere.
Bardul naţional
Printre primele sale proiecte artistice importante amintim ciclu de vitralii din biserica călugărilor franciscani şi publicarea unor piese de teatru. La data de 18 septembrie se căsătoreşte cu Teosia care îi va naşte trei copii. Din cauza faptului ca Teosia era o simplă ţărancă, această relaţie a fost hulită de toată lumea. Cu toate acestea, pictorul şi-a iubit foarte mult soţia, impunându-le tuturor să o respecte. Tablourile sale încep să devină din ce în ce mai apreciate. Piesele de teatru ale lui Wyspiansky cu caracter patriotic, i-au determinat pe mulţi să-l numească „bard naţional”. A murit la data de 28 noiembrie 1907 la Cracovia, fiind răpus de o boală venerică. (V.R.)
