Richard Bach, pilot şi autor de cărţi de mare succes („Pescăruşul Jonathan Livingstone” şi „Iluzii” au apărut şi în România, la editura RAM), efectua prospecţiuni în Midwest, în 1966, la bordul unui vechi biplan din 1929, un model extrem de rar, căci nu fuseseră construite decât opt aparate de acest tip.
Într-o zi, la Palmyra, i-a împrumutat avionul unui prieten, care a aterizat în nas. „Am reuşit să reparăm totul, povesteşte Bach, în afară de unul dintre pilonii de aripă. Şi cum să sperăm să găsim o piesă de schimb?”. Chiar în acea clipă, proprietarul hangarului vecin a venit să întrebe dacă nu putea fi de ajutor cu ceva şi le-a pus la dispoziţie piesele pe care le acumulase în cele trei hangare ale sale.
Bach i-a explicat ce-i trebuie, iar omul, îndreptându-se spre o grămadă de piese vechi, i-a arătat piesele dorite. Iată concluziile lui Richard Bach: „Ce probabilitate exista ca să ni se strice avionul exact lângă orăşelul în care locuia un om care poseda indispensabila piesă de schimb veche de 40 de ani? Ce probabilitate ca el să se afle acolo la momentul potrivit, şi ca noi să putem împinge avionul lângă hangar? A pune acest concurs de împrejurări pe seama întâmplării pare aberant.” (A.M.)
