Gazeta de Maramureş a făcut o descoperire extraordinară. La doar 200 km de Sighet, există 1.600 de oameni care vorbesc o limba asemănătoare limbii române din Evul Mediu. Li se spune ‘volohi’. Prin anii ‘90, au aflat că, nu foarte departe de ei, existam noi, alţi oameni care vorbesc aceeaşi limbă. Aceasta, datorită unui bărbat întors din armată, care le-a dat volohilor un radio cu tranzistori, fixat pe Radio Bucureşti.
S-au refugiat toţi la marginea pădurii, lângă satul ucrainean Poroscovo. Nu ştie nimeni cum au ajuns ei acolo, nici măcar bătrânii, aşa că nu ştiu nici cine sunt. Ucrainenii îi numesc ‘ţigani albi’ şi profită de ignoranţa lor pentru a le pune în cârca orice nelegiuire doresc. Dacă îi întrebi, volohii din Poroscovo răspund că sunt români, pentru că, pe când mergeau cu toţii la muncă în Kazahstan, până la destramarea URSS, au aflat ca exista un popor intreg care vorbeste ca ei. Dar până acum, nu a reuşit nici unul să treacă graniţa, măcar până în Maramureş şi înapoi, pentru a le spune celorlalţi dacă este adevărat ce se spune: că exista o ţară întreagă a românilor. Mai mult, ei nu au ştiut nici măcar de celelalte comunităţi de români din dreapta Tisei sau din alte părţi ale Ucrainei.
Prizonierii altei lumi
Volohii nu numai că vorbesc o română de Ev Mediu, dar şi trăiesc ca în acele vremuri. Neştiutori de carte, într-o sărăcie cruntă, cu foarte mulţi copii şi cu o speranta de viaţa foarte mică. După cum au descoperit şi jurnaliştii maramureşeni, în comunitatea volohilor există un singur bătrân, pentru că restul au murit, din cauza condiţiilor extreme de trai şi a bolilor. În casele de pământ trăiesc chiar şi 30 de suflete, astfel ca observaţia Gazetei de Maramureş este justă: cel mai probabil, comunitatea din Poroscovo deţine recordul absolut la natalitate.
Până la lasarea serii, pe uliţele noroioase, nu vezi nici un bărbat. Toţi sunt la pădure. Mai-marele lor e ‘Laci Biraul’, care spune că, din tata-n fiu, familia lui s-a declarat ca fiind una de români. Dar până acum nu a văzut niciodată un român, o harta a ţării noastre, nu a auzit de Bucureşti şi nici de Ceauşescu. În principiu, e la fel ca restul volohilor, care ştiu că sunt români şi asta le este de ajuns. ‘Nu ştim cum am ajuns în zona. Nu ştiu nici bătrânii cum au ajuns aici. Ai noştri bătrâni ziceau doar că suntem români’, a spus Laci Biraul.
Cum nu au biserica şi şcoala în limba română, el spune ca toţi copiii învaţă româna din familie. Laci Biraul zice că fiica lui ar fi interesată să înveţe carte, eventual în România. Pentru moment, însă, aşteaptă să nască. Nici măcar la recensământul din 2001, oamenii din Poroscovo nu au fost înregistraţi drept români. Ei spun ca le-au zis ‘domnilor cu recensământul’ că sunt români, dar, cum nu ştiu carte, ei au scris ce-au vrut. O altă dovadă că cei din Poroscovo sunt români din instinct sunt obiceiurile lor. De Crăciun, cântă şi ei nişte colinde vechi, pe care nu-şi mai amintesc de unde le ştiu. La nunţi, cântă din acordeon. Numele sunt tot de-ale noastre: toţi sunt Ion, Vasile, Ileana, Iancu. Numele de familie e Volosin, de la valah.
Ţapul ispasitor al ucrainenilor
Aceasta comunitate neştiutoare şi neştiută de nimeni până acum este, la nevoie, tapul ispăşitor al ucrainenilor. Refuzând să le spuna români, ucrainenii spun ca volohii sau ţiganii albi fură lemn, îi agresează pe pădurari sau sunt nişte oameni foarte corupţi. Românii, însă, spun că mulţi din ei au ajuns la închisoare, după ce au fost puşi să citească documente pe care nu ştiau să le citească, dar în care recunoşteau că au comis diverse nelegiuiri. Uneori, fac aceste mărturisiri în schimbul unei bucăţi de ciocolată, unui pachet de cafea sau al altor alimente de lux pentru ei. ‘Mi-i greu, ca al meu sânge da înapoi.
Cade înapoi şi mă doare când alţii îşi bat joc de el’, se plânge Laci Biraul. Cei care i-au descoperit pe aceşti români uitaţi de toţi invoca nişte documente istorice, conform carora prin 1364, în zona Munkacevo, au fost aduşi mai multi militari volohi. Tot pe atunci, în zona Poroscovo, s-ar fi infiinţat şapte puncte de graniceri, unde lucrau tot volohi. Conform unui alt scenariu, românii de la baza Carpaţilor Păduroşi ar fi urmaşi ai ciobanilor volohi veniţi în zonă. Ucrainenii, însă, au alte teorii. Recent, un ziar ucrainean a spus ca volohii nu sunt romani, pentru că aşa a decretat o delegaţie, care a făcut o expediţie ştiintifică în zonă. Aşa că, spun ei, comunitatea din Poroscovo este una bizară, vorbitoare a unui dialect românesc complicat, care trăiesc ca nişte ţigani. Până una-alta, românii, ignoraţi de neamul din care se trag şi de neamul în care trăiesc, sunt folositori când e vorba de închiderea multor dosare de furt şi alte infracţiuni de acest gen. (D.D.)
