Poate cele mai crunte şi “legale” crime împotriva omului sunt comise în numele divinităţii, entitate ce trebuie, în mod normal, să ne conducă la o linişte interioară, la o mântuire a sufletului, nu să ne împingă să comitem astfel de orori împotriva aproapelui nostru.
Am văzut, în prima parte, două din cele mai crude acte de persecuţie umană, masacrul hinduşilor şi inchiziţia, realizate sub sigla diferiţilor zei şi diferitelor culturi religioase adoptate de-a lungul istoriei.
Ne vom îndrepta,acum, atenţia spre alte astfel de atrocităţi, la fel de crunte, la fel de barbare, la fel de inumane.
3. Jertfele aztece
Aztecii au marcat era de aur a sacrificului uman, odată cu elaborarea teocraţiei, în jurul anului 1300. Numărul de oameni ce au fost jertfiţi zeilor, în mod special zeului soare, căruia trebuia să i se asigure raţia zilnică de sânge, s-a ridicat la aproximativ 20.000. În cadrul ritualurilor, inima victimelor era scoasă, iar corpurile erau mâncate. Alte victime erau înecate, decapitate, arse sau aruncate de la înălţime. Într-un ritual dedicat zeului ploii, copii care obişnuiau să plângă des erau omorâţi încet pentru ca lacrimile lor să aducă ploaia. Pentru a o mulţumi pe zeiţa porumbului, o fecioară trebuia să danseze timp de 24 de ore, după care era ucisă, iar pielea îi era jupuită. La încoronarea regelui Ahuitzotl, 80.000 de prizonieri au fost măcelăriţi pentru satisfacerea zeilor.
4. Jihadul islamic
Semnificaţiile “războiului sfânt” au născut de-a lungul timpului o mulţime de controverse. Unii musulmani înteleg prin jihad utilizarea tuturor resurselor pentru a urma doctrina islamică şi pentru a-l mulţumi pe Alah. Este un proces continuu, prin care aceştia învaţă să-şi controleze propriile dorinţe şi să lupte împotriva gândurilor rele. Pentru aceştia, jihadul se află înăuntrul fiinţei şi se materializează prin aducerea dreptăţii şi înlăturarea răului din societate. Aceste principii au cunoscut în scurt timp o extensie, care s-a materializat împotriva necredincioşilor.
Un pasaj din Coran, Sura 25, versetul 52 a născut, însă, foarte multe dezbateri în lumea islamică. Mulţi l-au folosit în trecut şi îl folosesc şi în prezent drept scuză pentru a comite crime ascunse în spatele unei doctrine religioase: “ Nu cedaţi în faţa necredincioşilor, ci luptaţi cu îndârjire împotriva lor”.
Războiul sfânt, menţionat în Coran, a făcut numeroase victime timp de 12 secole. Se pare că în decursul istoriei, numărul victimelor ucise în numele Islamului se ridică la aproximativ 200 milioane. În primii ani, armatele musulmane se răspândeau rapid: din estul Indiei până în vestul Marocului. La scurt timp, diverse formaţiuni religioase şi-au adus acuze reciproce, declarând jihadul una împotriva celeilalte: Kharijis s-au luptat cu Sunni, Azariqis au declarat moarte tuturor păcătoşilor şi familiilor lor. În 1850 un mistic sudanez, Umar al-Hajj, a iniţiat un jihad având ca scop convertirea triburilor africane păgâne.
Adrian Claudiu Rusu
