Cunoscând arta celorlalte popoare, grecii au perfecţionat şi creat opere originale, în care măsura şi echilibrul par să fie la ele acasă. Înflorirea artei greceşti se datorează, în primul rând, formei de organizare democratică. Grecii făceau comerţ intens cu alte ţări, ajungând până în porturile cele mai îndepăratte ale lumii antice. Un rol important în istorie l-au jucat oraşele şi insulele greceşti, care la început au fost rivale între ele, unindu-se ulterior, împotriva cotropirilor de dinafară. S-au format oraşe – cetăţi care erau state autonome. Dintre acestea, Atena ajuns pe primul loc. Arta greacă s-a dezvoltat nu numai în peninsulă, dar şi în Creta, Egina, coloniile din sudul Iataliei, Asia Mică, Sicilia. De asemenea, Callatis (Mangalia), Tomis (Constanţa) şi Histria (oraş dispărut pe care arheologii l-au scos la inveală aproape în întregime), sunt oraşe construite de grecii antici.
Arta cretană
Arta greacă s-a dezvoltat mai întâi în insula Creta, în Marea Mediterană. Această insulă se află la locul de încrucişare a drumurilor maritime dintre Asia, Africa şi Europa. În insula Creta, încă de la jumătatea mileniului II î.e.n. a existat un puternic stat sclavagist, a cărui capitală a fost la Cnossos. Fenicienii şi-au adus contribuţia lor la întemeierea acestui oraş şi la formula lui politică. Locuitorii din Cnossos s-au îmbogăţit mult în urma schimburilor de mărfuri.
Arhitectura cretană
Aflată în pericolul de a fi atacată de mulţi piraţi, datorită schimburilor comerciale, în Creta s-a impus ridicarea unor construcţii de apărare. Astfel palatul de la Cnossos, aşezat pe o colină, era aparat de crestele semeţe ale muntelui, iar pe de altă parte, de ziduri masive şi de turnuri. În interior existau săli oficiale, unde dregătorii se întâlneau cu conducătorii statului, locuinţe, încăperi pentru păstrarea alimentelor, grajduri şi depozite de hrană pentru animale. În caz de incendiu, palatul era prevăzut cu ieşiri subterane, cunoscute numai de cei înrudiţi cu stăpânul. Încăperile locuite de stăpâni erau de o bogăţie nebănuită. Aveau partea de jos a zidurilor acoperită cu plăci de piatră şlefuită, ornate cu aur şi argint. Pe podea erau dale de piatră de diferite culori. În această epocă s-au făcut şi încrustraţii în lemn. În partea superioară a zidurilor se aşezau picturi, covoare sau panouri de lemn de esenţă tare (abanos, chiparos, cedru).(A.M.)
