De multe ori ne-am întrebat şi ne întrebăm ce înseamnă să fi bun creştin, ce atitudine trebuie să aibă un bun creştin. Mai întâi de toate pentru a deveni creştini, trebuie să ne botezăm, botez care înseamnă eliberarea din păcatul strămoşesc şi naşterea într-o viaţă nouă din apă şi din duh, prin afundarea de trei în apa sfinţită.
În vechime pentru a primi Taina Sfântului Botez, persoana care voia această liberă consimţire, trebuia să urmeze o pregătire specială constând dintr-o perioadă de catehumenat, adică o perioadă în care persoana în cauză trebuia să-şi asume învăţăturile de credinţă gradual până ajungeau la a cunoaşte bazele credinţei creştine.
După absolvirea acestei etape, ca o încununare a perioadei acesteia de pregătire primea Taina Sfântului Botez. Acum, în zilele noastre copilul este botezat de mic, naşul asumându-şi răspunderea că “fiul său duhovnicesc” va creşte în credinţa creştină şi-şi va însuşi toate adevărurile de credinţă.
Atitudinea de bun creştin nu implică reguli stricte, menţionate în vreo carte religioasă, ci implică liberul arbitru şsi consimţământul fiecăruia de a fi membru al Bisericii sau de a fi contra ei.
Ne putem numi buni creştini doar atunci când participăm la Sfânta Liturghie, măcar o dată pe săptămână, Duminica, pentru a-i mulţumi lui Dumnezeu pentru binefacerile primite.
Regulile creştine, dacă ar fi să le numim aşa, sunt reguli morale, care ne fac să nu mai trăim nepăsători faţă de semenii nostri, să nu mai trăim nepăsători faţă de natura inconjurătoare, să nu mai trăim nepasători faţă de societate în final, pentru că în societate trăim.
Andrei Solomon
