Graţie regimului communist şi implicit tovarăşului Nicolae Ceauşescu, multe dintre monumentele de cultură au dispărut pur şi simplu, la indicaţiile lui preţioase şi a consoartei sale Elena. Pentru cei care încă mai au nostalgia vremurilor comuniste, este bine să le reamintim, prin articolul de faţă, lista monumentelor dispărute.
Clădiri şi monumente dispărute.
– Biserica Sf. Nicolae-Sarbi, începutul secolului XVI, demolată în 1985.
– Biserica Crângaşi (1564) şi cimitirul adiacent, distruse în 1986.
– Biserica Alba-Postăvari (1568), cu picturi murale de Anton Serafim, demolată în martie 1984.
– Biserica Sf. Nicolae-Jitniţa (1590) din Calea Văcăreşti, demolată în iulie 1986.
– Clădirea Mănăstirii Mihai Vodă, 1591, demolată în 1984.
– Biserica Spirea Veche, secolul XVI, reînnoită în secolul XVIII, demolată în aprilie 1984.
– Biserica Enei (1611), avariată de o macara în timpul lucrărilor de reconstrucţie după cutremurul din 1977 şi demolată în primăvara aceluiaşi an. Acest lăcaş de cult cu un ansamblu important de pictură murală a fost prima victimă a demolărilor regimului ceauşist.
– Biserica Sf. Vineri-Hereasca din secolul XVII, demolată în iunie 1987, doar la câţiva ani după renovare. Biserica era împodobită cu picturi de Dumitru Belizarie.
– Biserica Sf. Spiridon-Vechi din secolul XVII, demolată în iulie 1987. În timpul demolării a fost furată icoana dăruită bisericii de către Patriarhul Silvestru al Antiohiei la 1748.
– Mănăstirea Cotroceni din 1679, cu biserica din 1598, demolată în 1985.
– Biserica Olteni, ctitorită în 1696, demolată în iunie 1987. În 1821, în timpul luptelor dintre eterişti şi otomani, biserica servise arnăuţilor drept loc de rezistenţă şi fusese avariată de bombardamente. Între 1863 şi 1865 biserica fusese restaurată în stil neogotic.
Picturile murale executate de Gheorghe Tattarescu au fost parţial distruse, parţial furate în timpul demolării. Aripile de nord şi de est ale Mănăstirii Antim (1713-1715), demolate în 1984.
– Mănăstirea Văcăreşti (1716-1722), cea mai însemnată mănăstire din Bucureşti, demolată între 1984 şi 1987. Dintr-o suprafaţă de cca 2.500 m² de frescă datând din timpul edificării au putut fi salvaţi de către prof. Dan Mohanu şi studenţii săi de la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu doar cca 140 m². Pictura murală care împodobea paraclisul locului de închinare a voievodului a fost aproape complet distrusă, cu excepţia unor fragmente cu icoane sau scene biblice care au fost probabil furate de muncitorii şantierului de demolare.
– Biserica Bradu Staicu, 1726, restaurată în 1875 de arhitectul Al. Freiwald, demolată în octombrie 1987. Odata cu biserica a disparut pilonul mesei altarului, considerat a fi mai vechi decât biserica.
– Biserica Mănăstirii Pantelimon, 1750, demolată în 1986.
– Biserica Izvor, 1785, demolată în 1984.
– Biserica Sf. Troiţa-Izvor, 1804, descrisă de Barbu Ştefănescu Delavrancea în nuvela Hagi-Tudose, demolată în octombrie 1987. Odată cu demolarea au dispărut numeroase obiecte de cult.
– Clădirile de la sfârşitul secolului al XIX-lea de pe Calea Mogoşoaiei.
– Două corpuri de clădire şi capela Institutului Medico-Legal "Prof. Mina Minovici" din 1892, demolate în 1985. Capela din incinta instituţiei fusese o operă a arhitectului Paul Petricu. Mare parte din inventarul ei s-a pierdut în timpul demolării: lambriurile şi stranele din stejar sculptat, mozaicul de deasupra intrării, pictura din absida altarului şi vitraliile executate în Franţa la începutul secolului al XX-lea.
– Vilele si blocurile ridicate în perioada interbelică pe Splaiul Independenţei, demolate între 1984 şi 1987.
– Biserica Gherghiceanu, 1939, demolată în 1984.
– Biserica Crângaşi 2, 1943, demolată în 1982.
– Biserica Mărgeanului, 1946, demolată în 1981.
– Biserica Doamna Oltea, 1947, demolată în 1986.
