Pierderea Patriarhului Teoctist, este pentru creştini, o durere, un gol greu de acoperit. La scurt timp după cutremurătoarea veste a decesului Prea Sfinţiei Sale, lupta pentru putere începe cu înverşunare. De fapt aceasta începuse încă din 1990, dar longevitatea întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române a stricat planurile oricui. Unul dintre marii favoriţi la jilţul patriarhal era Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Înalt Prea Sfinţitului Daniel Ciobotea.
Mitropolitul Daniel, om de mare anvergură intelectuală, profesor timp de peste opt ani de zile la Institutul Ecumenic de la Bossey – Elveţia, ba chiar director adjunct, este suspectat de unii de o relaţie nu tocmai ortodoxă cu organele Securităţii Statului.
Este greu de crezut că, în cariera sa universitară, Daniel Ciobotea nu s-a întâlnit cu “băieţii cu ochi albaştri” din moment ce din 1976 venea în ţară numai ca vizitator. Unii ar baga mâna în foc ca oricum devenea episcop, din moment ce, în 1988, a fost chemat de urgenţă în ţară, tuns călugăr şi peste noapte hirotonit protosinghel.
Revolutia din 1989, nu l-a prins chiar “neiniţiat” de ”ierarhia nevăzuta” cum era numită Securitatea sau Direcţia de Informaţii Externe, din moment ce proaspătul protosinghel era responsabil cu Sectorul Relaţii Externe al Bisericii Ortodoxe Române.
Mitropolitului Moldovei si Bucovinei i se atribuie relaţii strânse cu Masoneria. Acesta nu a negat niciodata relaţiile sale cu masonii importanţi, dar nici nu a confirmat apartnenţa sa în această organizaţie discretă. Cazul nu ar fi însă singular, din ce în ce mai mulţi ierarhi catolici, protestanţi sau ortodocşi fiind capacităţi de „Marea Fratie”.
Daniel Ciobotea a reusit să-şi asigure şi sprijinul politic fiind prieten cu tot spectrul politic. L-a decorat pe Mugur Isărescu cu cea mai mare distincţie a Mitropoliei, „Crucea Moldova”, dar şi pe Octav Cozmâncă. L-a ajutat pe Adrian Năstase – în stenogramele PSD, liderul Ion Solcanu spune – „e omul nostru, trebuie ajutat”, dar nu a pregetat să “dea Cezarului ce e al Cezarului” şi celorlalte partide ajunse conjuctural sau nu la putere.
Masoneria condamnata de către Biserica Ortodoxă
Biserica Ortodoxă nu a combătut atât de vehement Francmasoneria precum Biserica Catolică, deşi a condamnat-o în termeni severi. În 1937, Biserica Ortodoxă Română a dat prima şi singura hotărâre de condamnare a Masoneriei. Referatul „Studiu asupra Francmasoneriei” a fost întocmit ca urmare a cererii făcute de Sfântul Sinod încă din 1934.
În şedinţa din 11 martie 1937, Sfântul Sinod şi-a însuşit concluziile din referat şi a hotărât ca "Biserica osândeşte Francmasoneria ca doctrină, ca organizaţie şi ca metodă de lucru ocultă". Iată câteva fragmente din concluziile studiului BOR, aflate şi astăzi în vigoare:
"Francmasoneria este o organizaţie mondială secretă, în care evreii au un însemnat rol, având un rit cvasi-religios, luptând împotriva concepţiei religios-morale a creştinismului, împotriva principiului monarhic şi naţional, pentru a realiza o republică internaţională laică. Ea este un ferment de stricăciune morală, de dezordine socială. Biserica osândeşte Francmasoneria ca doctrină, ca organizaşie şi ca metodă de lucru ocultă şi în special pentru următoarele motive:
1. Francmasoneria învaţă pe adepţii ei să renunţe la orice credinţă şi adevăr revelat de Dumnezeu, îndemnându-i să admită numai ceea ce descoperă raţiunea lor. Ea propagă astfel necredinţa şi lupta împotriva creştinismului ale cărui învăţături sunt revelate de Dumnezeu. (…) 2. Francmasoneria propagă o concepţie despre lume panteist-naturalistă, reprobând ideea unui Dumnezeu personal, deosebit de lume, şi ideea omului ca persoană deosebită, destinat nemuririi.
3. Din raţionalismul şi naturalismul său, Francmasoneria deduce în mod consecvent o morală pur laică, un învăţământ laic. (…)
4. În lojile Francmasoneriei se adună la un loc evreii şi creştinii, şi Francmasoneria susţine ca numai cei ce se adună în lojile ei cunosc adevărul şi se înalţă deasupra celorlalţi oameni. (…)
5. Francmasoneria practică un cult asemanător celui al misterelor precreştine. (…) Prin acest cult, Francmasoneria vrea să se substituie oricărei alte religii, deci şi creştinismului.
6. Francmasoneria este un element de continuă şi subversivă subminare a ordinii sociale prin aceea că îşi face din funcţionarii Statului, din ofiţeri, unelte subordonate altei autorităţi pământeşti decât aceleia care reprezintă ordinea stabilită vizibil. (…) Împotriva jurământului creştinesc pe care acei funcţionari l-au prestat Statului, ei dau un jurământ păgânesc.
7. Francmasoneria luptă împotriva legii naturale, voite de Dumnezeu, conform căreia omenirea e compusă din naţiuni. Biserica Ortodoxă care a cultivat totdeauna specificul spiritual al naţiunilor şi le-a ajutat să-şi dobândească libertatea şi să-şi menţină fiinţa primejduită de asupritori nu admite această luptă pentru exterminarea varietăţii spirituale din sânul omenirii".
Actorii şi masoneria
Adrian Pintea a fost un mason de frunte şi catolic în acelaşi timp. Florian Pitiş a fost purtătorul de cuvânt al masoneriei române dar creştin-ortodox. Virgil Ianţu pune mâna la inimă că e tot mason. Ne putem intreba cum de a fost slujit la îmormântare un mason de către preoţi ortodocşi. Milostivirea noastră, trecerea noastră spre economii extreme estre proverbială, atâta timp cât noi lăsăm în cimitirile noastre să fie îngropaţi toţi ereticii şi păgânii, împotriva prescripţiilor noastre cultuale, şi slujim şi sinucigaşilor cât şi celor care ne drăcuiau până mai ieri, lăsându-i pe toţi în mila lui Dumnezeu.
Dacă am fi duri, dacă am fi potrivit acriviei canonice, dacă am fi după învăţătura noastră, adică cu rigoare, nu ar trebui să lăsăm vreun eretic sau vreun apostat să fie îngropat în cimitirele noastre, care sunt sfinţite şi sunt ale Bisericii lui Dumnezeu. Aşa cum evreii nu lasă pe cineva neevreu să se îngroape în cimitirele lor şi toţi le respectă regula de viaţă, tot la fel, regula Bisericii Ortodoxe este aceea de a nu lăsa pe un eretic sau pe un păgân să fie îngropat lângă ortodocşi. Însă noi ne milostivim de toţi şi stăm lângă toţi, nu numai în timpul vieţii ci şi după moarte. Nu suntem, cu alte cuvinte, oculţi, ascunşi, însă de noi se ascund mulţi.
Adunarea Naţională Bisericească şi Masoneria
Imediat după moartea Prea Fericitului Teoctist, Sorin Frunzăverde se declară mason dar este membru al Adunării Naţionale Bisericeşti a Bisericii Ortodoxe Române.
La moartea Preafericirii Sale, ca la orice praznic de la Patriarhie, au urmat la ştiri îmbrânceli, ţipete, inadvertenţe… Nu a fost nicio greşeală mediatică la înmormântările recente ale celor doi masoni amintiţi. Nu a fost prezentat la TV niciun gest la întâmplare al participanţilor la înmormântare, deşi se putea găsi un actor scârmându-se în nas sau vorbind la mobil şi râzând sau pe o bătrână împiedicându-se. Nimeni nu a greşit gradele pe care le aveau cei doi şi când a vorbit "fratele Olimpian" despre "fratele Pitiş" nimeni nu a surâs la auzul unor astfel de apelative de ev-mediu.
Cine conduce televiziunile?
Dacă urmărim toate fentele mediatice, toate distorsionările de imagine ale Bisericii Ortodoxe observam că nu trece o săptămână fără să apara pe sticlă un preot care a mai făcut ceva, fără un ierarh care face, fără un monah care are probleme cu cine ştie ce lege. Însă noi nu ştim mai nimic despre cine conduce televiziunile, despre cine lucrează în ele, cum au ajuns acolo, cine sunt aceşti oameni, ce credinţă au, ce sănătate psihică au, ce antecedente au. Stăm în faţa televizorului şi înghiţim tot peştele ce sare din plasă. Puţini ştiau că Pintea, Pitiş, Frunzăverde sunt masoni. Şi aflăm deodată acest lucru, în momente cheie. Legitimarea de tip mason e ca legitimarea de tip decoraţie: toţi vor să fie eroi. Eroii cui? Va veni cineva şi îmi va spune că nu ştiu eforturile pe care le fac masonii pentru prosperitatea….Da. Fiecare facem tot feluri de eforturi. Însă depinde pentru cine şi în ce scop.
În astfel de situaţii ar trebui să ne treacă prin minte zicala “ să faci ce zice popa, să nu faci ce face el”
Adrian Claudiu Rusu
