Geniu şi nebunie

Există cazuri celebre, cum ar fi, de pildă, cel al lui Vincent Van Gogh. S-a sinucis la 37 de ani după ce a ajuns într-un azil de nebuni, făcând repetate crize. Cu doi ani înainte, îl ameninţase pe prietenul său Gauguin cu o lamă de ras, pe care a întors-o, la un moment dat, împotriva sa, tăindu-şi o ureche pe care i-a oferit-o unei prostituate. Mulţi oameni de ştiinţă au făcut legătura între nebunie şi geniu artistic.


Un matematician de excepţie

Unul dintre cazurile studiate a fost cel al americanului John Nash, a cărui poveste s-a regăsit în filmul „A beautifull mind”. Acest individ superdotat, înnebunit după matematici, îşi începe cariera, strălucitor, la Institutul de Tehnologie din Massachusetts, la începutul anilor ’50. Curând devine dezagreabil, arogant şi agresiv. În 1959, la 31 de ani e diagnosticat ca schizofrenic. O ia pur şi simplu razna: pretinde că schimbă mesaje codate cu extratereştrii, se consideră mare profet şi salvator al lumii. E internat în mai multe rânduri şi, minune! (astfel de cazuri pot fi ţinute sub control cu o medicaţie severa, dar rareori rezolvate): omul revine la normalitate. Maladia sa a fost disputată multă vreme, generând rezerve legate de acordarea premiului Nobel în 1994 pentru lucrarea sa „Teoria jocurilor” pe care a elaborat-o în vremea studenţiei. Se pot adăuga multe, multe alte nume de savanţi nebuni. De pildă Kurt Gödel autor al unei teoreme matematice importante, cel care a murit de foame în 1978, pentru că s-a temut că va fi otrăvit.

Un geniu maniaco-depresiv
Fizicianul Ludwig Boltzmann, unul dintre primii care au acreditat existenţa atomilor, a fost un maniac depresiv, care pendula între euforie şi dorinţa de suicid. Devine celebru în urma studiilor asupra infinitului dar, în acelaşi timp, se erijează într-un mesager al lui Dumnezeu. Sfârşeşte într-un spital psihiatric. Cum se explică acest raport între geniu şi nebunie? Aceşti creatori au uneori sentimentul că sunt deasupra lumii, sunt înclinaţi spre excese etc. Dar asta nu înseamnă că pentru a fi savant, trebuie să fii şi nebun. Nebunia e doar o derogare de la normalitate. Cea a unei minţi sănătoase… (A.M.)