Chimistul american Kary B. Mullis, laureat al premiului Nobel în 1993, relata ca în 1985, fiind noaptea într-o padure, s-a întâlnit cu nişte „ratoni luminoşi” (glowing raccoons) care i-au vorbit, după care, timp de câteva ore, nu-şi mai amintea ce s-a întâmplat. Întâmplarea a fost pentru el atât de reală încât s-a întors, dimineaţa următoare, în pădure pentru a regăsi aceste fiinţe sau măcar nişte urme ale lor. Şi scriitorul Whitley Strieber a confirmat profesorului Mack că a avut o întâlnire cu creaturi asemănătoare. Istorii de acest tip au fost relatate şi de alte persoane de bună credinţă. Scepticii vor spune – „adu dovada acestei întâlniri”. Mack însuşi afirma, în cartea sa Passport to the Cosmos (1999), despre răpirile OZN: „Nu voi încerca să scriu un articol ştiintific despre aceste lucruri, deoarece nu pot realiza nici un fel de experimente. Nu pot face să apară ratoni luminoşi. Nu îi pot cumpăra spre studiu de la un furnizor de materiale de cercetare. Nu pot să-mi provoc o stare în care, timp de câteva ore, să nu ştiu ce mi s-a întâmplat. Toate aceste lucruri ştiinţa le numeşte incidentale, deoarece nu pot fi reproduse. Dar ele s-au întamplat”… (A.M.)
Ratonii luminoşi
