Termenul „căsătorie mixtă” este folosit pentru a defini căsătoriile care au loc între persoane de confesiuni şi religii diferite. În zilele noastre, preotul se întâlneşte destul de des cu următorul caz: tineri care nu sunt membrii ai aceleiaşi Biserici, dar mărturisesc că se iubesc, vor să primească Taina Căsătoriei. În astfel de situaţii nu e uşor să răspunzi dacă cei doi vor deveni „un singur trup” întru Hristos, fără a participa împreună la împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Său. Sigur, ţinând seama că mulţi au eliminat Euharistia din viaţa lor, găsesc că e uşor să oficiezi această taină.
Taină validă? Nu excludem faptul că unele dintre aceste căsătorii pot fi mai fericite, decât cele dintre unii ortodocşi doar cu numele. Dar Biserica nu poate accepta relativismul. Nouă celor de astăzi, ne pare că dacă mărturisirea de credinţă este doar uşor modificată, rămânem totuşi în adevăr. În realitate, aşa cum mărturisea şi IPS Antonie Plămădeala „Unde nu e adevărul întreg, eroarea, chiar parţială, atrage după sine condamnarea veşnică”. Vieţile Sfinţilor sunt pline de exemple de martiri pentru adevăr. De aceea trebuie să fim cu mai multă luare aminte atunci când vorbim de „căsătorie mixtă”. Cu Adevărul nu te poţi juca. Orice compromis faţă de Adevăr, compromite viaţa veşnică. Stau şi mă gândesc ce simte un necreştin atunci când preotul invocă numele lui Hristos, căci acesta nu-L recunoaşte ca Dumnezeu. Iar dacă preotul ar renunţa din respect să-L mai invoce pe Hristos pentru această persoană, am mai putea vorbi de o Taină validă? Cu siguranţă nu…
Canoane creştine. Dar ar fi mai indicat să nu mă gândesc la aceste lucruri, ţinând seama că în articolul 47 din Regulamentul de procedură al instanţelor disciplinare şi de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române se afirmă: "clericii sunt obligaţi să nu oficieze Taina Cununiei, decât între ortodocşi, asistaţi de nuni ortodocşi. Cei de alt cult sunt obligaţi, înaintea căsătoriei, să îndeplineasă formalităţile de trecere la Ortodoxie". Cu toate că există canoane care interzic aceste căsătorii, totuşi ele au fost săvârşite. Apostolul Pavel a fost de acord cu căsătoriile mixte care apar prin convertirea unuia dintre soţii necreştini la religia creştină: „bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios” (I Cor. 7, 14). Căsătoria mixtă nu este îngăduită de Biserică pentru a aduna „adevăruri”. Căci o „adunare de adevăruri„ nu dau la total "un adevăr". Iar ca să nu avem îndoieli în asemenea situaţii, voi aminti de canonul 72 al Sinodului Trulan, de la Constantinopol (692): „Să nu îngadui ca bărbatul ortodox să se lege prin căsătorie cu femeia eretică, nici femeia ortodoxă să se unescă prin căsătorie cu un barbat eretic, ci, de s-ar vădi că s-a facut un lucru ca acesta de către vreunul dintre toţi, căsătoria (însoţirea nelegitimă) să se dezlege (…). (A.M.)
