Standardele frumuseţii s-au modificat radical de-a lungul istoriei, fiind apreciate în anumite perioade ale timpului diferite tipuri de siluete, de la cele voluptoase la cele filiforme. Ultimii ani însă au adus o tendinţă majoră în stabilirea etalonului de frumuseţe, şi anume silueta subponderală, ceea ce a degenerat însă în apariţia tulburărilor de alimentaţie în rândul femeilor vulnerabile la promovarea excesivă şi de multe ori lipsită de etică a acestui model de frumuseţe. În dorinţa de a se încadra în tiparile impuse de moment, care dădeau o sentinţa mult prea dureroasă de tipul “frumuseţea, dar mai ales succesul, stau în greutatea scazută”, multe femei şi-au deteriorat iremediabil sănătatea fizică şi psihică şi şi-au pus în pericol viaţa. Toate acestea, în numele “măsurii 0”, o Fata Morgana a ideii contemporane de frumuseţe.
Dureros şi mai ales revoltător este faptul că această măsură 0 este practic inexistentă, fiind un mit mârşav rezultat în urma unor erori de calcul, dar care însă a distrus şi continuă să distrugă vieţi.
Atât anorexia nervoasă cât şi bulimia nervoasă sunt clasificate ca boli psihice grave, cu o rată a mortalităţii de 20%, respective 3% dintre pacienţi. Vindecarea este deosebit de anevoioasă, necesitând ajutor specializat atât psihologic, cât şi nutriţional.
Se remarcă o manipulare a consumatorilor prin măsurile pieselor vestimentare, de cele mai multe ori neechivalente, în funcţie de brand-uri, cu toate că din punct de vedere al dimensiunilor, acestea sunt indentice. Aceasta diferenţă între brand-uri derivă însă din provenienţa lor naţională şi se bazează pe caracteristicile morfo-anatomice ale populaţiei din zona respective.
Pentru a se încadra în măsura S, dimensiunea bustului unei femei variază între 82-90 de cm. În valoarea XS, pot fi incluse femeile ce măsoară în bust între 74 si 82 cm. Femeile al căror bust atinge între 66 şi 74 cm pot fi incadrate în valoare XXS.
Conversia sistemelor de măsura a pieselor vestimentare arată ca măsura americană 00 este echivalentă cu 30 în sistemul european şi cu 2 în cel britanic, 0 cu 32 şi 4, 2 cu 34 şi 6, 4 cu 36 şi 8, 6 cu 38 şi 10, 8 cu 40 şi 12 şi 10 cu 42 şi 14.
În sistemul metric american, măsura 00 va avea drept corespondent următoarea configuraţie de dimensiuni: (79-59-84.5). Pentru a se încadra în măsura 0, o femeie măsoară 79.5-60-85.5. Măsura 2 poate fi purtată de cele care au dimensiunile corpului 82-63-89, măsura 4 de femeile ce se încadrează în 85-66-92,5, iar măsura 6 de o femeie al cărui corp măsoară 88-68-94.5.
În sistemul de măsurare european, măsura 34 corespunde unui corp având dimensiunile 80-62,5-84, măsura 36 este potrivită unui corp ce măsoară 84-65.5-87.5, 38 pentru un corp cu 86.5-68.5-91.5, iar 40 pentru 90-71-95.5.
În sistemul britanic, măsura 6 corespunde unui corp măsurând 79-61.5-84, măsura 8 pentru dimensiunile 82.5-64.2-88, măsura 10 pentru 86-68-92.5, măsura 12 pentru 90-72.5-96.5, iar măsura 14 pentru 96-78-102.
După cum se poate observa, măsura 0 americană, care ar trebui să corespundă măsurii 4, este echivalentă cu măsura 6 britanică, apărând astfel un paradox. Măsura 6 britanică este totodată foarte apropiata şi de măsura 00. Astfel, nu se justifica această măsură, în numele căruia modele şi femei obişnuite şi-au pierdut viaţa.
O altă tendinţă remarcată este cea de micşorare a mărimilor pieselor vestimentare, aşa numitul fenomen “vanity size”, în care se tinde spre măsurile 0 sau 00 (echivalentul pentru 32 sau 30). Aceasta vine din dorinţa consumatorilor de a se considera din ce în ce mai slabi, chiar dacă acest statut este unul pur fictiv, insuflat de însemnele de pe o etichetă. Oficialii brand-urilor justifica aceasta diminuarea a marimilor prin constitutia fizica a consumatorilor din piaţa asiatică, unde acestea exporta. Aspectul periculos vine însă din sugestia creată de aceste marimi, care vor împinge femeile spre diete haotice, pentru a putea îmbrăca respectivele piese. O femeie care în mod normal poartă măsura S, va începe să se considere grasă, fiindcă nu poate atinge respectivele dimensiuni.
De multe ori, în disperarea de a atinge aceste standarde imposibile, femeile ignoră că la încadrarea în măsura 0 sau 00 contribuie mulţi factori, independenţi de greutate, precum osatura, conformaţia fizică, înălţimea etc. Urmand acest drum, femeile ajung să-şi deterioreze iremediabil sănătatea, în goana unei frumuseţi intangibile.
Potrivit valorilor stabilite de Organizaţia Mondială a Sănătaţii, Indicele Masei Corporale (greutatea împărtiţă la pătratul înălţimii) delimitează statutul nutriţional al indivizilor. Aşadar, la un IMC sub 18,5, o persoană este considerată subponderală, între 18,5 şi 24,9 normală în greutate, între 25 şi 29,9 preobeza, între 30 şi 39,9 obeza şi peste 40 foarte obeză.
În SUA, în medie, femeile poartă măsura 14, ca şi europencele măsurând în medie 1,65 şi cântăresc 66 kg. Aşadar, în numele “măsurii 0”, multe femei îşi stabilesc ţinte imposibile, numai datorită unor asa-zise “autorităţi în modă” (stilişti sau oficiali ai agenţiilor) care într-o inconştientă revoltătoare, dau verdicte ce pot avea urmări deosebit de grave pentru persoanele vulnerabile. Se mizează pe “măsura 0” fără să se ţina cont de faptul că aceasta este o valoare inexistentă, ce poate fi uşor echivalată cu alte mărimi.
Simona Panait
