Ce acte sunt necesare pentru calitatea de moştenitor, ne întreabă Loredana Gheorghe din Bragadiru?
Procedura succesorală notarială se deschide la cererea oricărei persoane interesate;
– procurorului;
– secretarului consiliului local al localităţii în raza căreia defunctul şi-a avut ultimul domiciliu dacă în succesiune există bunuri imobile;
– dacă persoana decedată nu a avut ultimul domiciliu în România, succesiunea se va deschide în locul în care defunctul a avut cele mai importante bunuri ca valoare.
Ca măsură pregătitoare fie în virtutea legii,
– fie la cererea succesorilor, notarul va efectua personal sau prin delegat un inventar al bunurilor succesorale cu condiţia obţinerii acordului persoanei / persoanelor în posesia căreia se află bunurile succesorale.
Inventarul este obligatoriu când se face acceptarea moştenirii sub beneficiu de inventar, succesorul acceptant având la dispoziţie 3 luni de zile de la deschiderea succesiunii pentru a-l face şi apoi încă 4o de zile pentru a-şi manifesta voinţa în sensul acceptării pur şi simplu,
– a acceptării sub beneficiu de inventar ori a renunţării la moştenire.
Cu ocazia inventarierii se poate descoperi un testament al defunctului, caz în care acesta va fi vizat de către notar spre a nu putea fi schimbat şi va fi depus la biroul notarial pentru păstrare în siguranţă;
– dacă există pericolul dovedit de înstrăinare,
– pierdere,
– înlocuire,
– distrugere a bunurilor, notarul public poate pune sigiliu pe acele bunuri sau le poate preda unui custode special numit în acest sens.
În ce priveşte sumele de bani,
– hârtiile de valoare,
– cecurile,
– alte valori găsite în timpul efectuării inventarului, acestea la fel ca testamentul se depun la depozitul din biroul notarial ori la o instituţie specializată;
– dacă nu există moştenitori sau notarul are indicii că moştenirea ar putea rămâne vacantă, caz în care moştenitorul de drept este statul, se va putea încredinţa administrarea provizorie a bunurilor succesorale unui curator desemnat în acest scop, având obligaţia să înştiinţeze autoritatea administratativă de luarea acestei măsuri.
Toate măsurile de conservare luate cu privire la bunurile succesorale se comunică obligatoriu moştenitorilor legali,
– legatarilor şi / sau executorilor testamentari.
Numărul şi calitatea moştenitorilor dar şi întinderea drepturilor acestora se stabilesc de notarul public prin actele de stare civilă prezentate şi prin depoziţiile lor iar bunurile ce compun masa succesorală se stabilesc prin înscrisuri sau alte mijloace de probă permise de lege.
Acceptarea succesiunii ca şi renunţarea se fac în termen de 6 luni de la data decesului. Atunci când există un testament, notarul public procedează la deschiderea lui;
– dacă este olograf sau mistic se constată starea lui materială şi se întocmeşte un proces-verbal.
Procedura succesorală se finalizează prin emiterea certificatului de moştenitor,
– de legatar,
– dacă nu s-a făcut dovada existenţei unor bunuri în patrimoniul defunctului ori determinarea acestora necesită operaţiuni de durată se emite certificatul de calitate de moştenitor.
Certificatul de moştenitor conţine şi face dovada deplină atât a întinderii drepturilor titularului cât şi a bunurilor sau cotei – părţi cu exactitate care i-au revenit în urma realizării procedurii succesorale. Se poate anula numai pe cale judecătorească. Dacă s-a instituit un executor testamentar se va putea emite de notarul public şi un certificat constatator al acestei calităţi.
În lipsa moştenitorilor legali sau testamentari la cererea reprezentantului statului notarul public constată că succesiunea este vacantă şi eliberează un certificat de vacantă succesorală după expirarea termenului legal de acceptare a succesiunii. După emiterea certificatului de moştenitor,
– de legatar,
– de calitate,
– de vacantă succesorală, notarul public nu mai poate întocmi un alt certificat pentru acelaşi defunct decât în situaţiile prevăzute de lege.
Felicia Mirea
