Se poate stinge un proces civil prin tranzacţie, ne întreabă Vasile Seni din Aiud?
Da. Contractul de tranzacţie este contractul prin care părţile urmărind să pună capăt unui proces existent sau să prevină declanşarea unui proces iminent îşi fac concesii reciproce, în sensul că renunţă la anumite drepturi ori stipulează prestaţii noi în schimbul unor renunţări pe care le consimte partea adversă. Tranzacţia este un act de dispoziţie, implicând deci capacitatea de exerciţiu deplină iar în cazul celor lipsiţi de capacitate, autorizaţia prevazută de lege. Trebuie să aibă un caracter licit, instanţele judecătoreşti fiind obligate să verifice legalitatea ei. De exemplu, este inadmisibilă tranzacţia care are ca obiect drepturile persoanei încadrate în muncă,
– tranzacţia între instituţii, etc.
Trebuie să fie constantă prin act scris. Dacă intervine în cursul unui proces, conţinutul ei este inserat în hotărârea judecătorească. În toate cazurile, tranzacţia produce efectele unei hotărâri definitive. Ca orice alt contract poate fi anulată pentru vicii de consimţământ,
– eroare,
– dol,
– violenţă.
Reciprocitatea concesiilor deosebeşte tranzacţia de achiesare care constituie recunoaşterea necondiţionată de către o parte a drepturilor ori pretenţiilor celeilalte părţi.
Reglementare, codul civil;
– codul de procedură civilă.
Contractul de tranzacţie împiedică părţile să emită ulterior pretenţii în legatură cu drepturile şi obligaţiile stinse pe această cale. În unele raporturi juridice, fiecare dintre părţi are în acelaşi timp atât calitatea de creditor cât şi calitatea de debitor al celeilalte părţi.
Debitorul este persoana fizică sau juridică care a primit o sumă de bani sau alte valori de la creditor şi care are obligaţia de a le restitui la un anumit termen stabilit de comun acord între părţi. Condiţii cumulative pentru existenţa contractului de tranzacţie:
– existenţa unui drept litigios şi îndoielnic în cadrul unui proces comercial sau pe cale de a declanşa un asemenea proces;
– intenţia părţilor de a pune capăt procesului sau de a-l preîntâmpina;
– concesiile reciproce constând din renunţări, recunoaşteri, prestaţii ale unei părţi în schimbul celor acceptate ca fiind echivalente de cealaltă parte.
Contractul de tranzacţie este sinalagmatic, bilateral;
– cu titlu oneros;
– comutativ;
– consensual;
– declarativ de drepturi.
Trăsătura caracteristică esenţială a contractului o constituie reciprocitatea concesiilor părţilor. Se cere forma scrisă dacă obiectul contractului este un teren, respectiv act autentic;
– tranzacţia este extrajudiciară.
Obiectul contractului este prestaţia la care părţile sau numai una din ele se obligă. Trebuie să îndeplinească anumite condiţii prevazute de lege:
– să fie licit, deci să fie conform cu legea şi celelalte reguli de convieţuire socială;
– lucrurile la care se referă prestaţia să se afle în circuitul civil;
– să fie determinat ori determinabil în viitor;
– să fie posibil;
– să constituie un fapt personal al celui care se obligă.
Contractul de tranzacţie poate fi anulat din următoarele cauze:
– eroarea asupra persoanei sau obiectului procesului;
– a fost încheiat pentru executarea unui titlu nul, afară de cazul în care părţile ar fi tratat în mod expres despre nulitate;
– s-a încheiat pe documente dovedite ulterior că au fost false;
– a fost încheiat într-un proces finalizat prin hotărâre judecătorească definitivă;
– s-au descoperit acte de care nu au avut cunoştinţă părţile sau care au fost ascunse de una dintre ele.
Hotărârea judecătorească este actul juridic procesual, final şi de dispoziţie prin care se soluţionează cauza penală de către instanţă, punându-se capăt judecăţii.
Felicia Mirea
