Dacă astăzi ar fi în opoziţie şi dacă şi-ar fi păstrat luciditatea şi verva de acum cinci ani, Emil Boc s-ar putea număra printre principalii critici ai actualului Guvern. Guvernul Anapoda. Ce-ar mai fi dat de pământ deputatul Emil Boc cu premierul care şi-a adus nepoata la Cancelarie, apoi o şleatcă întreagă de la Cluj, pe bani grei, şi şi-a făcut şoferul consilier pesonal! Cum ar mai fi ţinut absolventul de Drept Emil Boc partea magistraţilor în lupta lor cu un Executiv abuziv şi obtuz! Ce veritabile catilinare ar fi răsunat în Parlament, vituperând dezmăţul pe bani publici iscat de bizarele ministrese Ridzi şi Udrea! Ce haz nebun i-ar fi provocat lui Emil Boc, cel de ieri, imaginea lui Emil Boc, cel de azi, mereu cu coasa în mână, de parcă pentru asta l-ar plăti o ţară întreagă!
Din păcate – mai ales pentru România – Emil Boc este prim-ministru, calitate în care a şi trecut recent, la Timişoara, prima probă a oului clocit, aruncat în direcţia sa de un sincer admirator. Emil Boc vorbeşte din ce în ce mai mult şi mai precipitat, dând senzaţia, însă, că judecă din ce în ce mai puţin şi mai rar. După ce şi-a cedat atribuţiile esenţiale preşedintelui ţării, şi le-a asumat pe cele ale lui Radu Berceanu. De aici încolo – paranoia.
Boc vrea, în acelaşi timp, autostrăzi, dar şi centuri ale oraşelor, însă nimic nu se întrupează.
La rândul său, Vasile Blaga, după ce-a început anveloparea blocurilor, rămasă în stadiul de intenţie, se pregăteşte – dimineaţa, desigur, când poate şi vorbi – să construiască fie zeci de mii de blocuri, fie zece mii de kilometri de drumuri judeţene (susţinut frenetic de acelaşi Boc), însă şantierele acestora întârzie să se deschidă.
Emil Boc tot nu se astâmpără: scumpeşte apartamentele vechi prin programul „Prima Casă” şi pregăteşte „Primul Siloz”, prin intermediul căruia să fie dijmuiţi mici producători agricoli de marii proprietari de depozite, dar se gândeşte şi la ceva căi navigabile, fără a uita, însă, stadionul şi sala de sport din Cluj.
Nici Elena Udrea nu se lasă mai prejos: când turism balnear, când turism ecumenic, când pe malul Dunării, când pe Litoral, când în Bucovina, când în Maramureş, când călare, când ăe bicicletă, când în trăsură, când în căruţă, când în sanie, când cântând la fluier, când la Psris, când în Cipru, când la Berlin, când la Realitatea TV, când prin rezervaţiile naturale, când prin Bucureştiul termal, când în Parâng, când la Comana, când la Piatra Neamţ, când prin Caraş, aclamată la scenă deschisă – timp în care numărul turiştilor scade, iar pensiunile din ţinutul Branului sunt scoase la vânzare, din lipsă de oaspeţi, dar şi din pricina drumurilor impracticabile din zonă.
Guvernul Anapoda e şi harnic din cale-afară: nu-şi ia nici concediu, nici vreo zi liberă. Adică nu ne slăbeşte o clipă. Dar le ia, haiduceşte, primele de vancanţă celor care n-au apucat să le ceară, scoate la înaintare Curtea de Conturi pentru a-i bloca pe magistraţi, aşa cum blochează şi primăriile, prin altă revoltătoare ordonaţă de urgenţă, deplânge măsura tâmpă a impozitului forfetar, dar nu se îndură să-l anuleze, desfiinţează, comasează, destituie, adică demolează pentru a lăsa loc deschis dezordinii fără de criterii şi şomajului fără de frâu.
Sunt ameninţaţi cei cu diplome emise de fabricile prospere din domeniu, dar sar la contraatac posesorii acestora – adică noua generaţie de politicieni cu studiile făcute pe bani şi relaţii, fapt care ar distruge toate CV-urile poleite ale (prea) multor demnitari cu spoială de cultură, de fapt nepricepuţi la toate şi agramaţi cum laudae.
Se încep multe şi nu se finalizează nimic. După luni de negocieri şi dispute, legea salarizării unice a bugetarilor, care trebuia definitivată până la 30 iunie, dacă nu şi mai devreme, nu mai există defel, deşi a stresat naţiunea la toate jurnalele de ştiri.
Toate acestea, şi câte altele!, mă fac nerăbdător să aud iar discursurile vehemente ale deputatului Emil Boc, de pe băncile Opoziţiei.
Hanibal Giurgescu
