Indiferent de ce parte a bacidei politice s-ar situa în aceste momente, românii sunt, într-o anumită (importantă) privinţă, într-un acord perfect: trecem printr-o perioadă grea, ceea ce presupune anumite sacrificii din partea fiecăruia şi a tuturor laolaltă. Însă, cam până aici rezistă ideea de solidaritate. Pentru că una este „a înţelege” şi cu totul altceva este „a (şi) accepta”.
Dacă înţelegem că în plină criză, care ne afectează veniturile (nu vorbesc aici de cei pe care nicio lege nu-i poate atinge!), care duce la disponibilizări şi lungi perioade de şomaj tehnic, adică la sărăcire, e nevoie să fie reduse cheltuielile inutile sau cele destinate luxului sau satisfacerii unor capricii, nu putem accepta ca asemenea lucruri să se petreacă în chiar ograda Guvernului – cel care trebuie să supravegheze punerea în practică a auterităţii pe care tot el o proclamă cu fiecare prilej ce i se oferă. Aici stă întreaga cheie a „scandalului Ridzi”, în faptul că acest ministru s-a jucat cu banii bugetului de stat. Aproape că nu mai interesează dacă a furat pentru sine aceste sume, dacă le-a dat partidului sau Ebei, dacă au mers pe publicitate mascată sau au fost chiar corect gestionaţi. Vina cea mare este că un membru al Cabinetului Boc s-a situat în afara crizei care este evidentă şi dureroasă pentru omul de rând. Pentru asta ar fi trebuit exclusă din Guvern, fără comentarii, Monica Iacob Ridzi, urmând ca Justiţia să-şi spună, abia apoi, cuvântul. Vina imensă este cea morală, necum cea materială, în cazul de faţă.
În acelaşi context, e de înţeles solidaritatea de partid a deputatului Boureanu cu ministrul incriminat. Dar nu e de acceptat bădărănia lui extremă. Democrat-liberalii s-au comportat – strânşi cu uşa moralei aidoma carazilor de coaliţie, cu precizarea că prestaţia lui Adrian Năstase nu se poate compara cu mârlănia amintitului parlamentar, care nu se poate dezice de (re)numele său, şi nici cu tupeu probat de (mult prea) şcolita prietenă a fiicei preşedintelui ţării.
Este de înţeles şi promisiunea lui Dan Nica de a verifica, în două săptămâni de la data alegerilor europarlamentare, sutele de mii de nume de pe listele suplimentare, ceea ce ar fi reprezentat un lăudabil efort. Dar sunt convins că 99 la sută dintre români erau, la rându-le, siguri că ministrul minte şi că nimic nu se va întâmpla, de fapt. Din păcate chiar aşa a fost. Nici măcar cei prinşi în flagrant n-au avut parte de aspra pedeapsă promisă de primul ministru în ajun de 7 iunie. Asta este inacceptabil. Dacă un mincinos dovedit, cum se arată a fi Dan Nica a ajuns vicepremier al României, ba şi ministru de Interne, pe deasupra, ţara nu mai are vreo şansă. Ce moralitate poate invoca Nica, al cărui comportamnt iresponsabil nu doar că demonstrează că scrutinul a fost profund viciat, dar spune limpede despre faptul că cineva care a înşelat populaţia nu poate face dreptate. Pentru că nu ştie ce-i aceea şi nici nu-i atins de ea.
Şi câte alte exemple de acelaşi fel – dramtice, pot spune – nu se mai pot aduce…Prima ordonanţă de urgenţă a Guvernului Boc din acest an, legată de îngheţarea salariilor, a fost declarată neconstituţională, aşa cum s-a întâmplat şi cu altele, Excutivul momentului fiind un campion al gafelor juridice impardonabile, cu edfecte cumplite asupra nivelului de trai al populaţiei. Va fi emisă, probabil, o alta, de acelaşi fel şi la fel de neconstituţională. Asta nu înseamnă decât faptul că România e guvernată după o altă Constituţie, elaborată ad-hoc, samavolnic, de alianţa PD-L – PSD. O alinaţă care s-a dorit a fi una „pentru România”.
Iar preşedintele ţării, garantul Constituţiei batjocorite, tace. Nu scoate o vorbă în legătură cu Monica Iacob Ritzi, tocmai el, atât de vocal până acum în a incrimina risipirea banului public. Nici despre turismul electoral fără precedent n-a suflat un cuvânt, tocmai el, care cerea, acum cinci ani, reluarea procesului electoral pe motiv de fraudare a acestuia. Nici despre averea fiicei celei mari nu vorbeşte, nci despre afacerile fratelui. Acum vrea să pară preocupat de lupta cu criza economică pe care n-a ştiut s-o controleze prin intermediul unui Guvern care nu înţelege nimic şi în care Ritzi şi Udrea par puse doar pe jaf. Un Guvern, în fond, al crasei incompetenţe, din pricina căreia românilor le-a fost periclitat viitorul. Ceea ce, iarăşi, nu poate fi acceptat.
Hanibal Giurgescu