Acum aproape 400 de ani, Robert Burton, în cartea sa „Anatomia melancoliei”, observa că umorul purifică sângele, întinereşte corpul şi îl pregăteşte pentru orice situaţie. Bucuria este motorul principal al dărâmării pereţilor melancoliei şi reprezintă o cură vindecătoare foarte eficientă.
Sigmund Freud afirma că veselia este o modalitate foarte utilă pentru contracararea tensiunii nervoase şi de asemenea, el constata că umorul este o terapie deosebit de eficientă în multe situaţii de boală fizică sau de tulburare emoţională. Sir William Osler considera că râsul este ”muzica vieţii” şi că oamenii îşi pot păstra nealterată starea de tinereţe râzând mai mereu şi fiind plini de bunădispoziţie. Dr. Norman Cousins scria într-un articol din 1976, în revista „New England Journal of Medicine”, că el s-a vindecat cu ajutorul râsului, vitaminei C şi totodată cu ajutorul unui medic înţelegător. El a subliniat importanţa mobilizării puterilor terapeutice proprii, aflate în stare latentă în fiecare fiinţă umană. Omul bolnav are responsabilitatea şi totodată puterea de a deveni şi de a se menţine sănătos, iar terapeutul acţionează doar ca profesor şi ghid. (A.M.)
