Aventura vindecătorului brazilian Arigo a început prin vise, migrene şi o campanie politică. După moartea sa, au rămas peste 20.000 de persoane îndoliate şi o controversă, care nu s-a încheiat nici până în ziua de azi. Arigo se numea în realitate José Pedro de Freitas.
El a fost supranumit Arigo, nume sub care a devenit cunoscut pe vremea când era copil; acest nume poate fi tradus prin „ţărănoiul rotofei”. Pe vremea când mergea la şcoală, Arigo se simţea uneori tulburat de halucinaţii stranii, care constau mai ales într-o lumină orbitoare şi o voce care vorbea într-o limbă neînţeleasă. În tinereţe, Arigo a început să lucreze la nişte mine de fier şi, la 25 de ani, a fost ales preşedinte al sindicatului local. A fost concediat pentru vina de a fi organizat o grevă de protest împotriva condiţiilor grele de muncă. În continuare, şi-a câştigat pâinea ca gestionar al unui bar din oraşul minier Congonhas do Campo.
Doctorul Adolphus Fritz i-a apărut în vis. Visele care începeau să-l asalteze în timpul nopţii îi lăsau cel mai adesea o migrenă cumplită; ele erau mai greu de stăpânit decât cele din copilărie. În aceste vise, vedea sala de operaţie a unui spital, în care un bărbat chel şi voinic se adresa unui grup de medici şi infirmiere cu aceeaşi voce guturală pe care o auzea şi în copilărie. Profund tulburat de persistenţa acestor vise şi a migrenelor, Arigo mergea deseori să se reculeagă în biserica Bom Jesus do Matosinho.
Apoi medicul din vis şi-a revelat identitatea. Era, după cum i-a declarat lui Arigo, doctorul Adolphus Fritz, decedat în timpul războiului din 1914. Moartea îi întrerupsese în mod brutal munca şi, pentru a o continua, îl alesese pe Arigo. Din acel moment, a declarat el, Arigo nu avea să-şi mai găsească pacea decât ajutându-i pe cei bolnavi şi disperaţi. Şi înaintea oricărei operaţii, începea cu o rugăciune către Dumnezeu.
Arigo nu folosea anestezice şi nici dezinfectante. Ceea ce a văzut la Arigo l-a lăsat perplex pe parapsihologul american Puharich. Unul dintre pacienţi era un bărbat în vârstă, pe care Arigo l-a lipit cu brutalitate cu spatele de zid. Apoi el a luat un cuţit de bucătărie de zece centimetri lungime, din inox, şi l-a introdus între globul ocular stâng şi pleoapă; apoi a ridicat cuţitul şi a curăţat orbita cu o forţă care l-a şocat pe Puharich. Dar pacientul a rămas imperturbabil. Apoi Arigo a scos cuţitul, a observat o pată de puroi pe lama acestuia şi i-a zis bătrânului că totul e în ordine. Apoi a şters lama de cămaşa sa şi a strigat următorul pacient. Puharich a examinat ochiul bătrânului, fără a găsi nici sângerare, nici rană. Operaţia durase mai puţin de un minut. Toată dimineaţa, Arigo a operat astfel, fără a folosi vreodată anestezice sau dezinfectante. Din câte şi-au putut da seama anchetatorii, el nu a folosit niciun fel de sugestie hipnotică.
Sângerarea a fost întotdeauna minimă şi pacienţii nu păreau a suferi. Cel mai adesea, Arigo s-a mulţumit să prescrie tratamentul, pe care-l aşternea pe hârtie cu o viteză ameţitoare şi fără ezitare. La ora 11, a anunţat că şedinţa s-a încheiat. Avea să se întoarcă după-amiaza, la sfârşitul programului său de muncă de la biroul de Asistenţă socială al guvernului (Arigo nu a acceptat niciodată să fie plătit pentru îngrijirile acordate). De îndată ce a ieşit pe poarta clinicii, şi-a pierdut accentul german şi manierele sale poruncitoare, pentru a-şi regăsi caracterul său obişnuit, amabil, şi cu picioarele pe pământ. Seara, Puharich împreună cu un ziarist din Sao Paolo, Jorge Rizzini, au introdus o cameră de luat vederi în sala de tratament. Dacă Arigo era un prestidigitator, poate că l-ar fi putut demasca filmându-l. În acea noapte, vindecătorul a lucrat până la ora 1 dimineaţa. Într-o singură zi, tratase 200 de persoane.
Arigo a fost condamnat la închisoare pentru practica ilegală a medicinii! Pe 20 noiembrie 1964, justiţia l-a condamnat pe Arigo la 16 luni de închisoare. I s-a permis să părăsească tribunalul doar pentru a-şi îmbrăţişa soţia şi copiii. Arigo s-a întors acasă, şi-a luat adio şi a aşteptat ca poliţia să vină după el. Însă niciun poliţist din Congonhas nu vroia să-l ducă la închisoare, iar poliţia de Stat nu îndrăznea să-l ducă prin mulţimea care îi înconjura casa. Spre seară, impacientat, Arigo s-a dus singur la închisoare. Chiar şi acolo, el şi-a continuat activitatea. După calmarea unei revolte, directorul i-a dat voie să iasă oricând dorea. Arigo nu a folosit decât rareori această favoare şi întotdeauna pentru a vizita câte un bolnav. În timp ce paznicii se făceau că nu văd, el a început să trateze prizonierii şi apoi mulţimea de oameni care aştepta pe străduţele învecinate.
Diagnosticele i le dicta doctorul Fritz
Arigo a fost eliberat în 1965. La puţin timp după aceea, Puharich s-a întors la Congonhas însoţit de un asistent. Vroia să testeze diagnosticele lui Arigo şi activitatea sa, care stârnea indignarea societăţii medicale braziliene.
Puharich l-a întrebat cum de reuşea să stabilească asemenea diagnostice şi să le redacteze într-o terminologie medicală modernă. „Foarte uşor, a răspuns Arigo. Nu fac decât să ascult ce-mi dictează vocea doctorului Fritz şi să repet. O aud întotdeauna în urechea stângă… Oare Arigo a fost numai un abil şarlatan? Este indiscutabil faptul că el a vindecat numeroşi pacienţi. Arigo a murit într-un accident de maşină, la data de 11 ianuarie 1971. (A.M.)
