Ar fi de-a dreptul distractiv de observat – dacă existenţa noastră de zi cu zi n-ar fi grav afectată de sebiectul acestei observaţii – că ambele partide aflate la guvernare se acuză, reciproc, de imoralitate. Şi culmea este că au şi dreptate. Generalizarea imoralităţii, care a fost transformată pe nesimţite (dar şi din nesimţire) în politică de stat, este cea mai grea povară a României în această perioadă nefastă pentru devenirea sa.
Campionul imoralităţii este, de departe, PD-L. Afirmând fără încetare că nu face altceva decât să se zbată pentru binele naţiei, acest partid acţionează, de fapt, cu un condamnabil cinism, sărăcind populaţia şi îndatorând-o chiar în momentele în care îi declară dragoste dragoste sinceră şi veşnică. Evoluând sub semnul unei continue conflictualităţi, generate de preşedintele său de fapt, democrat-liberalii au antagonizat categoriile sociale, au produs panică şi, ascunşi în spatele unei crize economice pe care nuştiu s-o gestioneze, au isterizat popurul. Având la vârf oameni nepricepuţi în domeniile ce le-au fost oferite în responsabilitate, PD-L a început prin a evualua total greşit starea reală a economiei, elaborând strategii şi bugete neraliste, şi este în momentul în care nu mai ştie pe ce drum trebuie apucat.
În plus, miniştrii săi procedează amatoristic şi sfidător, cheltuind banul public în prostie, până la devalizarea bugetelor de care dispun, precum Elena Udrea şi Monica Iacob Ridzi. Ca să nu mai vorbim de catastrofala gestionare a economiei de către Adriean Videanu şi Radu Berceanu – discreţionari şi tupeişti.
De cealaltă parte, PSD continuă să dea în clocot fără niciun folos vizibil – nici pentru sine, nici pentru ţară. Decizia luată, la Turnu Măgurele, de a decide abiaîn septembrie în legătură cu eventuala ieşire de la guvernare (dacă nu e doar o fumigenă) este una profund imorală. Batgocorit de parteneri, călcat în picioare de şeful statului, partidul lui Mircea Geoană se vrea şi-n căruţă, şi în teleguţă. Ar dori să se distanţeze de partidul care n-a putut coabita cu nicio altă forţă politică, dar vrea să şi păstreze avantajele financiare ale prezenţei la putere. Ceea ce reprezintă, fără îndoială, soluţia perantă.
Se poate, însă, ca lucrurile dezvăluite opiniei publice să reprezinte, de fapt, o stratagemă, urmare a unui calcul politic mai subtil. În faţa actualei coaliţii de guvernământ stau câteva momente extrem de delicate. La porunca lui Traian Băsescu, PD-L este decis să asume (în mod iresponsabil) responsabilitatea Guvernului pentru o serie de legi care să scape, astfel, de o reală dezbatere la nivel naţonal. Este vorba, întâi de toate, de adoptarea Codului Civil şi a celui Penal, apoi de legea salarizării unice a bugetarilor şi, ca o cerinţă de ultimă oră, pachetul de legi privind educaţia, elaborat de Comisia Miclea. Nu cred că PSD poate înghiţi, pe nemestecate, atâtea găluşte.
O soluţie ar fi căderea Guvernului în urma unei moţiuni de cenzură, care va fi iniţiată, cu siguranţă de PNL şi UDMR ca urmare a asumării răspunderii guvernamentale pe Codurile juridice, situaţie în care PSD ar scăpa de acuza că a părăsit coaliţia. Cert este că, rămânând în situaţia prezentă, social-democraţii îşi pierd, cu fiecare zi, până şi ultimul strop de credibilitate.
Pe de altă parte e de neconceput ca două partide ale căror lideri se jignesc grav, cu orice prilej, considerând că partenerii sunt incompetenţi şi hoţi nu poate rezista decât prin generalizarea imoralităţii, la care asistăm deja.
Nu e de aşteptat ca Traian Băsescu să ia atitudine în aceste momente. Situaţiile tensionate – pe care el, în primul rând, le-a creat – îi plac şi îi priesc. Va tăcea, lăsând ca pârjolul născut din scânteile pe care le produce fără de răgaz să-şi urmeze cursul. Dând dovadă, la rându-i, de o crasă imoralitate.
Hanibal Giurgescu
