Ignorate de ştiinţă timp de zeci de ani, enigmaticele celenterate (familie din care fac parte meduzele) au început să le ridice tot mai multe întrebări cercetătorilor, care studiindu-le au constatat serioase lacune în informaţiile lor referitoare la originile diversităţii vieţii.
Fascinantele creaturi marine le-au amintit oamenilor de ştiinţă că aproape tot ceea ce cred că ştiu despre evoluţie poate fi răsturnat într-un moment. Deşi, potrivit morfologiei lor, meduzele sunt în aparenţă animale simple, fără axă bilaterală faţă – spate, cele mai recente studii sugerează o complexitate nebănuita până acum a acestor organisme.
Ele posedă genele responsabile de trăsătură bilaterală, doar că nu le utilizează. Sau le folosesc, dar pentru a le specializa creierele într-o manieră foarte subtilă.
Acest lucru i-a condus pe oamenii de ştiinţă la ideea că familia celenteratelor este de fapt descendenţa din organisme mai complexe, bilaterale, adoptându-şi ulterior, pe cale evolutivă, formă mai simplă.
Aşadar, în timp ce strămoşul comun al celenteratelor a stabilit trecerea de la bureţii de mare la organismele bilaterale, ele au continuat să evolueze într-o direcţie proprie, până au devenit meduzele pe care le ştim astăzi.
Pentru noi, oamenii, cea mai neliniştitoare parte este aceea că genele în discuţie sunt identice cu cele prezente la toate vertebratele.
Deci câteva din trăsăturile atribuite în general corpului vertebrat ar putea fi în realitate mult mai vechi decât se credea. Iar tulburătorul adevăr este acela că prin simpla lor existenţă meduzele contrazic ideile deja stabilite vizavi de evoluţie şi ne arată că mai avem multe lucruri de învăţat până să accedem la adevărul ştiinţific.
Ovidiu Topală
