IP (Internet Protocol) asigură un serviciu de transmitere fără conexiune a datelor. Acesta identifică fiecare interfaţă logică a echipamentelor conectate printr-un număr numit adresă IP.
Standardul folosit în majoritatea cazurilor este IPv4. În IPv4, standardul curent pentru comunicarea în Internet, adresa IP este reprezentată pe 32 de biţi (de ex. 192.168.10.240). Adresele IPv4 au o lungime de 32 de biţi (4 octeţi). Fiecare adresă identifică o reţea şi o staţie din cadrul reţelei. Notaţia obişnuită este obţinută prin scrierea fiecărui octet în formă zecimală, separaţi prin 3 puncte:
192.168.0.1 = 11000000.10101000.00000000.00000001
Adresa IP este practic o carte de identitate virtulă a unui utilizator al internetului, care asigură o identitate în spaţiul virtual.
Un foarte cunoscut program, care verifică disponibilitatea unui IP, se numeşte PING. Ping trimite mesaje „echo request” (în româneşte solicitare de răspuns) prin pachete adresate host-ului vizat şi aşteaptă răspunsul la aceste mesaje venite sub formă de răspunsuri „echo response” de la hostul destinaţie. Transmiţând periodic astfel de pachete şi calculând întârzierea cu care ajung răspunsurile, ping estimează timpul de round-trip, precum şi rata de pierdere a pachetelor dintre host-uri.
Dinu Stoian
