Nu e zi lăsată de la Dumnezeu în care să nu auzi de cel puţin o tâmpenie crasă a membrilor Cabinetului Boc, o veritabilă Ceată a lui Piţigoi: dai într-unul, ţipă doi. Şi chiar două cazuri au existat de curând, într-o succesiune atât de rapidă, încât au uluit pe toată lumea.
Întâi a apărut ministra garantată de Vanghelie – Ecaterina Andronescu. Dorinţa ei a fost, probabil, aceea de a oferi naţiunii proba umilinţei supreme, deblată de veşnicele minciuni aburitoare care-i alcătuiesc partea de rezistenţă a incalificabilului său mandat. După ce a fost ciufulită „prieteneşte” de Traian Băsescu, invitat pe şest de măscăriciul său preferat la o şedinţă de Guvern televizată, Abramburica – aşa cum este supranumită, admirativ, cetăţeana care se preface a conduce treburile Învăţământului românesc – iese în public şi-şi pune ţărână în cap cu aceeaşi voluptate cu care se smeresc în faţa Şefului Suprem mult mai tinerele şi mai arătoasele Udrea, Ridzi şi Anastase.
Zice respectiva politiciană de Ferentari că nici prin gând nu i-a trecut să scoată logica din şcoli. Asta după ce sute de intelectuali au semnat o petiţie întru salvarea amintitei discipline, ba chiar a existat şi un protest stradal. Dar ea, madam ministru, n-a dorit aşa ceva! Minciuna le mai prinde câteodată pe fătucele la pubertate, dar nicidecum pe ditamai bunica. Tot ea declară sus şi tare că va păstra cele oduă ore de educaţie fizică, deşi una fusese deja eliminată, la care va mai adăuga două, extracurriculare, care vor fi ţinute „în afara orelor de clasă, dar obligatorii pentru elevi”. Greu să mai ajungă în fruntea Educaţiei o mai penibilă caricatură! Speriată de admonestarea sa de către şeful statului, s-a şi repezit să facă exces de zel: de la una – la patru ore pe săptămână de sport! Mai multe decât cele de română!
În asemenea cazuri, bine face Băsescu umilindu-i public pe miniştrii PSD. Ei înşişi par a cere asta. Când primesc o palmă pe un obraz, instinctiv îl întind şi pe celălalt.
Geaba încearcă să le ia partea Adrian Năstase. Miniştrii social-democraţi din actualul Executiv stau în genunchi în faţa lui Traian Băsescu mai abitir decât democrat-liberalii. Mai mult, după aceea se şi autoflagelează în văzul mulţimii.
O altă caricatură este Emilian Cutean, cunoscut de ceva vreme pentru escrocheriile sale, datorită căreia Revoluţia din decembrie 1989 a ajuns să fie privită ca o sursă de privilegii nemeritate şi de afaceri oneroase. Dar asta nu l-a interesat defel pe Emil Boc. Acesta a dat ascultare partenerilor din PSD (probabil cu bucurie, ştiind prea bine că numitul Cutean fusese trimis în judecată încă din 2006) şi l-a numit pe borfaş (condamnat recent, într-o primă instanţă, la cinci ani de închisoare cu executarea pedepsei) secretar de stat cu problemele revoluţionarilor. Şi iată cum un membru al Guvernului năşit de Traian Băsescu urmează să plece, de la Palatul Victoria, direct la puşcărie. Aruncând, astfel, încă o pată pe obrazul deja vânăt al României.
Ce mai poţi spune, privind la asemenea jalnice exemplare? O femeie aproape de pragul pensionării, ditamai profesorul universitar şi rector al Politehnicii bucureştene, minţind ca o puştoaică prinsă cu ţigarea în WC-ul şcolii, dar susţinând că are în mână o eprubetă, pasionată de chimie fiind, şi un derbedeu dovedit cocoţat, pentru a doua oară, într-un fotoliu ministerial, după ce furase, dovedit, câteva miliarde bune de lei. Cu ei defilăm. Ăştia sunt. Alţii mai buni se pare că n-au cele două mari partide care şi-au împărţit ţara.
Sunt ei reprezentativi pentru Guvern, pentru clasa politică ajunsă la putere? Fără îndoială. Mint şi se îmbogăţesc din furtişaguri ca şi mai-marii lor. Boc spune că el l-a invitat la şedinţa de Guvern cu bucluc pe Traian Băsescu, dar nu spune dacă s-a consultat sau nu cu membrii Cabinetului. Mai mult, susţine că preşedintele ţării a fost invitat în legătură cu programul „Prima casă”, în condiţiile în care Băsescu a vorbit despre păpădie, ospătari, Herodot, rambursarea TVA, sporurile restante ale militarilor din Irak şi Afganistat, izolarea termică a clădirilor, salariile bugetarilor şi programele de investiţii. Totul e cusut, neîndemânatic, cu aţă albă. La rându-i, şeful statului a rostit o groază de stupizenii, între care reînfiinţarea liceelor CFR, în condiţiile în care ceferiştii sunt daţi afară cu miile în momentul de faţă, nu-şi primesc salariile şi recurg la grevă spontană spre a-şi recupera drepturile.
Ce-ar mai fi de zis? În faţa acestor caricaturi ce nu mai reuşesc nici măcar să stârnească râsul, ci doar lehamitea – nimic.
Hanibal Giurgescu
