Nu contează că am înstrăinat pe degeaba rezervele de petrol sau gaze naturale ale României, nici că vom da aurul Munţilor Apuseni la schimb contra cianură, nici faptul că agricultura României e pusă pe butuci. Bine că avem un comerţ echilibrat: importăm alimente şi produse industriale şi exportăm sclavi, prostituate, hoţi şi cerşetori.
Avem imn şi brand turistic, avem preţuri inegalabile şi servicii ca la nimeni, munţi defrişaţi şi pajişti cu gunoaie pitoreşti, râuri şi lacuri în care înoată puzderie de peturi zglobii. Nu avem autostrăzi suspendate, dar avem trenuri suspendate şi o colecţie inestimabilă de gropi rutiere pentru iubitorii de aventură şi folclor urban. Ni s-au împuţinat pădurile şi parcurile, dar avem mândreţe de betoane în oraşe şi dune de nisip în câmpie. Am pierdut Castelul Bran, dar avem o mulţime de castele noi cu turnuleţe de tinichea.
La noi, ţăranul gospodar îşi face benzinărie în curte, iar cel nevoiaş scoate din fântână motorină în loc de apă. Avem analfabeţi, dar am învăţat oile să scrie pe dealuri. La noi, porcii sunt hrăniţi cu lapte de vacă, iar oamenii beau lapte de import. La fotbal nu stăm prea bine, dar excelăm la luptele între suporteri şi la întrecerile de ştafetă cu sfânta lumină. Productivitatea muncii este redusă, dar batem recordul la producţia de ordonanţe de urgenţă pe cap de locuitor. Cu asemenea atracţii, fireşte că turismul se află în plină dezvoltare, mai cu seamă cel electoral.
Dar, înainte de toate, avem o rezervă inepuizabilă de genii, dintre care obişnuim să ne alegem conducătorii, iar din ceea ce ne prisoseşte oferim cu generozitate Uniunii Europene.
Avem genii care fără prea multă carte au reuşit să se afirme cu succes în afaceri şi în politică. Marian Vanghelie şi Gigi Becali sunt figuri emblematice în acest sens. Unul este mare lider politic şi primar ales prin sufragiul cetăţenilor înţelepţi dintr-un sector al Capitalei. Celălalt este filozof din naştere, oier şi miliardar, ales europarlamentar prin votul a sute de mii de cetăţeni ai ţării.
Însă nimic nu se compară cu strălucirea geniului cultivat prin studiu şi educaţie. La noi, orice om politic ce se respectă a absolvit una sau mai multe facultăţi, unul sau mai multe masterate şi doctorate şi neapărat Colegiul Naţional de Apărare. Ilustrul doctor în istorie Nicolae Mischie este un nume de referinţă pentru generaţia matură. Însă cel mai îmbucurător lucru este că generaţia tânără de politicieni este şi ea înţesată de genii.
Elena Udrea este licenţiată în Drept, are studii postuniversitare în domeniul apărării, masterat în domeniul securităţii şi apărării naţionale şi este doctorandă în ştiinţe militare. Este expertă în domeniul geopoliticii, publicând lucrări în acest domeniu. Şi toate astea într-o perioadă când a muncit din greu ca şi consilier municipal, avocat, consilier prezidenţial şi, mai nou, ca ministru, făcând concomitent politică, găsind timp şi pentru familie, şi viaţa mondenă. Semnele geniului sunt mai mult decât evidente.
Încă şi mai titrată este Monica Iacob-Ridzi, care până la 32 de ani a absolvit două facultăţi (de Finanţe-Bănci şi de Drept) şi a obţinut titlul de doctor în ştiinţe inginereşti.
A muncit la o firmă încă din timpul facultăţii, dar a făcut şi politică, iar apoi a fost aleasă deputat şi eurodeputat. Concomitent cu reprezentarea alegătorilor, a urmat şi studii în străinătate, iar în fine a ajuns ministru. A avut timp şi pentru dansuri şi şi-a întemeiat şi o familie. Performanţe ce nu sunt la îndemâna unui om obişnuit.
Avem şi o altă strălucită reprezentantă a tinerei generaţii, pe numele său Elena Băsescu. Până la vârsta de 29 de ani, a obţinut o licenţă în economie, a urmat un masterat în domeniu, precum şi unele cursuri la o universitate din SUA, unde a învăţat că marijuana este la liber. Competenţa sa deosebită în economie a fost sesizată de către firma Luxten, care i-a plătit mii de euro pe lună pentru o jumătate de normă (ne putem imagina cât ar fi câştigat dacă era angajată cu normă întreagă).
Însă în aceeaşi perioadă, domnia sa a urmat şi o carieră de top model. În rest, pe timpul zilei a desfăşurat o prodigioasă activitate politică, iar pe timp de noapte s-a distrat în cluburile de fiţe ale Capitalei. Mai apoi, a lucrat ca asistentă la Parlamentul European şi, în fine, candidând complet independentă, a fost aleasă europarlamentar. A obţinut mai multe voturi decât două partide (din care unul istoric) şi un candidat independent laolaltă. De bună seamă că numai o persoană atinsă de aripa geniului poate obţine asemenea performanţă.
Ca toate geniile, şi cele trei tinere femei sunt contestate din invidie, pentru că sunt frumoase şi deştepte. Unii au ajuns să spună că trebuie să plece din ţară ca să poată să se afirme pe merit. Că aici în ţară te poţi afirma doar prin cea mai veche profesie ori cu sprijin politic sau prin ambele laolaltă. Este o exagerare, desigur!
Unii se miră că experta în geopolitică nu ştie că Norvegia este regat, alţii spun că dra Elena are dificultăţi de vorbire din cauza operaţiilor estetice şi din pricina conflictului cu limba română, alţii că şi prietena sa, dna Ridzi, e certată rău cu gramatica, îndeosebi cu „prularul” şi „pruralul”. Bârfe de oameni invidioşi şi frustraţi! Perle din astea s-au văzut şi la case mai mari. Chiar şi Elena Ceauşescu spunea „codoi”, deşi era academician doctor inginer. Dna Ridzi este doar doctor inginer.
Se mai găsesc unii cârcotaşi să spună că cele trei tinere au studiat la universităţi de trei lulele, din cauză că nu au fost capabile să urmeze universităţi de prestigiu. Colac peste pupăză, domnul preşedinte Băsescu a afirmat în mod repetat că în România „învăţământul este de slabă calitate” şi „scoate pe bandă rulantă diplome de masterat sau doctorat”. De bună seamă, domnul preşedinte se va fi gândit la alte universităţi decât cele urmate de propria fiică, de dna Udrea şi dna Ridzi.
În loc să ne ţinem de bârfe, ar trebui să mulţumim Domnului că ne-a hărăzit astfel de conducători geniali, care vor scoate România din criză. Şi pentru faptul că simţindu-se „odihnită la minte”, cum s-a exprimat recent, dra EBA va ajuta la scoaterea din criză a întregii Europe, punându-şi vastele cunoştinţe economice în slujba Comisiei de buget-finanţe a Parlamentului European.
Dra Elena Băsescu greşeşte doar când se plânge că presa încearcă să-i aplice a anumită „amprentă”. Probabil că presa ar dori să-i aplice o „etichetă”, însă amprenta şi-o pune singură.
V. Stănescu
