Rozmarinul este o plantă medicinală folosită de mii de ani în tratamentul bolilor digestive. Aroma plăcută şi efectele benefice asupra ficatului şi bilei au determinat folosirea lui şi în alimentaţie, rozmarinul fiind totodată şi un condiment apreciat.
Rozmarinul, pe lângă alte calităţi, are rolul de a facilita secreţia vezicii biliare, rolul de a curăţa organismul de toxine şi de a stimula activitatea sistemului cardiac şi a sistemului nervos.
În bolile aparatului digestiv, preparatele pe bază de rozmarin se folosesc cu succes în gastrite şi infecţiile gastro-intestinale, pentru calmarea tulburărilor stomacale şi a colitelor intestinale, sau în cazurile indigestiilor provocate de stres. Favorizează secreţia bilei prin acţiunea coleretică, care măreşte de 1,5 – 2 ori secreţia biliară.
Prin funcţionarea optimă a ficatului se asigură o bună digestie, evitând apariţia afecţiunilor hepatice (icter, ascită, dischinezie biliară, colecistite cronice, hepatite virale şi insuficienţă hepatică). Tranzitul intestinal leneş se accelerează şi dispar atoniile gastrice, balonările, aerofagia, iar gazele sunt eliminate rapid. Are efect în lipsa poftei de mâncare, prin stimularea apetitului.
În afecţiunile cardiovasculare, rozmarinul este un remediu, deja consacrat, cunoscându-se acţiunea favorabilă de stimulare a activităţii inimii slăbite şi dureroase, tratarea hipotensiunii arteriale, reglarea ritmului cardiac, conducând ulterior la eliminarea palpitaţiilor şi extrasistolelor provocate de stările nevrotice. Intervine, de asemenea benefic, în cardiopatia ischemică dureroasă, în angina pectorală şi în prevenirea aterosclerozei coronariene, ca urmare a curăţirii vaselor sanguine şi a evitării rigidizării pereţilor vasculari.
Datorită conţinutului ridicat de flavonoide, rozmarinul intensifică circulaţia sângelui la nivel periferic şi la nivel cerebral, ajutând astfel la prevenirea arteritelor, trombozelor, sclerozei cerebrale, edemelor cardiace – la umflarea gleznelor, precum şi senzaţia de sufocare sau cea de răcire a mâinilor şi picioarelor, chiar în anotimpurile calde. Datorită proprietăţilor diuretice, intervine favorabil în litiaza renală, colicile nefritice, edeme renale, retenţia urinară. Prin stimularea secreţiei renale are rol de curăţire a organismului de toxine.
Tratamente cu rozmarin
Decoctul de rozmarin – se prepară din 50 g vârfuri înflorite, care se fierb timp de 5 minute într-un litru de apă; se infuzează apoi 120 de minute, se strecoară şi se foloseşte sub formă de comprese contra reumatismului sau se toarnă în cada de baie, adăugând 20 g sare amară pentru tratamente în dureri musculare, edeme ale gambelor şi reumatism.
Tinctura de rozmarin – se prepară din 10-15 g de frunze uscate la un pahar alcool 70 de grade şi un pahar apă; se lasă la macerat 10-14 zile, se strecoară în sticluţe bine înfundate şi se consumă intern câte o linguriţă de 3-4 ori pe zi, înainte de mese, având efecte contra colicilor abdominale, aterosclerozei coronariane, sclerozei cerebrale, asteniei, oboselii, stării de slăbiciune, întăririi memoriei, debilităţii fizice la tineri, pneumoniei, hipotensiunii, leşinului într-o cură de 3-4 luni. Tinctura de rozmarin este indicată în cazuri de indigestie, diabet, vomă, atonie a stomacului, colici, congestia ficatului, icter, inflamaţii dureroase cronice ale vezicii biliare, valori crescute ale colesterolului. Doza recomandată este de două linguriţe de tinctură diluată la o cană cu apă, înainte de mesele principale.
Utilizarea rozmarinului în cosmetică
Rozmarinul este folosit şi în cosmetică, la întreţinerea părului. Ceaiul de rozmarin, aplicat după spălarea pe cap, conferă un aspect lucios părului, întărind totodată firul de păr. Reţeta este simplă şi poate fi întrebuinţată de oricine. Se prepară o infuzie din frunzele de rozmarin, de preferat proaspete. Ceaiul obţinut se răceşte, apoi se clăteşte cu el părul.
