Fiecare om ar vrea să fie fericit şi chiar extaziat. Referitor la această oarbă căutare a omului obişnuit, marele filosof Voltaire scria: „Oamenii caută cu toţii fericirea, însă, fără să ştie cu precizie unde ar putea fi aceasta, adeseori ei acţionează întocmai precum acei beţivi care îşi caută, în mod confuz, casa, ştiind că au una pe undeva.
„În faţa unei astfel de situaţii paradoxale, tot el intuia o soluţie genială pentru a ieşi din impas, sugerându-ne, înainte de toate, să trezim şi să amplificăm în noi o atitudine creatoare: Dacă, pentru unii, nefericirea este pretutindeni, nu trebuie niciodată să uităm că tot astfel este şi cu fericirea”. Cei mai mulţi oameni nu ştiu cum să fie sau nu îndrăznesc să fie fericiţi chiar în momentul prezent, bucurându-se plenar de tot ceea ce au şi, mai ales, de tot ceea ce sunt. Ei proiectează aproape întotdeauna fericirea într-un ipotetic viitor legând-o, cel mai adesea, de anumite dorinţe: „Dacă s-ar clădi casa fericirii, pentru majoritatea oamenilor cea mai mare încăpere a acesteia ar fi sala de aşteptare… (A.M.)
