Foarte mulţumit de calitatea proiectelor de Coduri, domnul deputat şi ministru Victor Ponta declara zilele trecute că noile Coduri (Civil şi Penal) se vor aplica în România „timp de 15-20 de ani, fără modificări”.
Înţelegem entuziasmul şi optimismul domniei sale, deoarece a condus subcomisia parlamentară pentru dezbaterea proiectului noului Cod Penal şi e normal să-şi laude munca, potrivit proverbului „Fiecare cioară îşi laudă puiul”.
Cât priveşte calitatea şi durabilitatea noului Cod Penal, credem că aprecierile dlui Ponta sunt din cale-afară de hazardate.
Nu vom insista asupra numeroaselor erori de fond pe care le-a făcut comisia parlamentară, erori care vor face necesară modificarea noului Cod Penal chiar înainte de a intra în vigoare.
Vom da un singur exemplu de eroare elementară, pe care domnul Ponta şi comisia domniei sale ar face bine să o corecteze imediat, dacă nu vor să ajungă de pomină.
Din raţiuni greu de pătruns, comisia parlamentară a decis să „mute” infracţiunea de violare a secretului corespondenţei de la locul ei firesc, adică din capitolul IX denumit „Infracţiuni ce aduc atingere domiciliului, vieţii private şi corespondenţei” al Titlului I al Părţii speciale a Codului, tocmai în capitolul II denumit „Infracţiuni de serviciu”, din Titlul V al Codului.
Din nefericire, denumirea capitolului V al Titlului I a rămas nemodificată. Ea se referă în continuare la protecţia corespondenţei, dar infracţiunea de violare a secretului corespondenţei e plecată cu sorcova.
După părerea noastră, ar fi bine ca dl Ponta şi comisia domniei sale să se decidă repede: fie aduc înapoi acasă infracţiunea „rătăcită”, fie modifică denumirea capitolului.
Sub aspect ştiinţific, prima soluţie ar fi cea corectă, deoarece infracţiunea de violare a secretului corespondenţei apără o componentă a libertăţii persoanei, la fel ca infracţiunile de violare de domiciliu sau violare a secretului profesional. Că aşa stau lucrurile, ne arată şi Constituţia României, care în art. 28 prevede următoarele: „Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.” Articolul 28 face parte din Titlul II al Constituţiei, denumit „Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale”. Ale persoanei fizice, ale cetăţeanului, desigur. Dacă nici Constituţia nu este suficientă ca argument, pot fi consultate şi coduri penale străine.
Oricum, profeţia dlui Ponta este deja infirmată.
Nu cerem bani pentru sugestiile de corectare a legilor, dar avem dreptul să întrebăm: parlamentarii şi experţii Parlamentului pentru ce sunt plătiţi?
V. Stănescu
