Ar trebui să se ştie chiar de pe băncile şcolilor de azi că în 1940, prin Dictatul de la Viena, ţara noastră a pierdut o mare parte din Transilvania. Astfel, Facultatea de Litere şi Filozofie din Cluj, din cadrul Universităţii „Regele Ferdinand”, s-a mutat la Sibiu. În acest context a luat fiinţă Cercul literar de la Sibiu, o grupare continuatoare a ideilor liberal moderniste ale lui Eugen Lovinescu din perioada interbelică. O personalitate marcantă a mişcării a fost Lucian Blaga.
Din grupare făceau parte Ion Negoiţescu, Radu Stanca, Cornel Regman, Ştefan Augustin Doinaş, I. D. Sârbu, Nicolae Balotă, Eugen Todoran, Eta Boeriu, Radu Enescu, Dominic Stanca, Ioanichie Olteanu, Ovidiu Drimba, Alexandru Cucu, Deliu Petroiu, Henri Jacquier, Viorica Guy Marica, Dan Constantinescu, Wolf von Aichelburg, Ovidiu Cotruş etc. Oamenii de litere sibieni continuă să adune sub egida acestei denumiri scriitori români de pretutindeni.
Astfel, la sfârşitul săptămânii trecute, Dumitru Chioariu (directorul revistei „Euphorion”) şi Ioan Radu Văcărescu (preşedintele filialei sibiene a Uniunii Scriitorilor) au fot gazdele „Cercului literar de la Sibiu” la Biblioteca „Astra” şi la aşezământul literaro-bahic din centrul oraşului, „Casa Frieda”, unde redactor-şef gazdă este dom- Mitică Ban. Dacă Dumitru Chioariu conduce revista de prestigiu „Euphorion” şi nu a putut să onoreze cu prezenţa domniei sale prima apariţie a „Cenaclului de la Păltiniş”, Ioan Radu Văcărescu, colegul de redacţie al poetului şi criticului Dumitru Chioariu, a dăruit „Cenaclului…” textele evident profesioniste de geografie literară, dar şi un editorial în registru umoristic, pe care vi-l prezint în continuare:
„Scrisori de la Rio del Sadu
Dragii mei compatrioţi din Cenaclul de la Păltiniş
Întâi de toate vă mulţămesc pentru gândurile voastre bune pe care mi le trimeteţi, iar la rându¬¬-mi, bine sănătos cum mă aflu, ceea ce vă doresc şi vouă, mulţămită lui Dumnezeu, vă salut cu graţioase complimente şi vă doresc să scoateţi de sub teasc foaia de cultură şi civilizaţiune la care aţi visat şi aţi trudit de ceva vreme încoace.
Numele foii, adecă Cenaclul de la Păltiniş, revistă de cultură şi civilizaţie, e întru totul plăcut mie, mai ales că vă scriu din creierii munţilor aceştia, de la Rio del Sadu, cu cerneala violetă de aer ozonat, de la o aruncătură de băţ de locul păltinişan (unde paltinii de munte-s mai puţini, dar te-ngroapă în melancolie pădurea de molid fără de samăn), ba chiar, dacă aş trece două creste, aş ajunge nicăieri altundeva decât taman la săgeata de lemn de pe Onceşti, deasupra Păltinişului, acolo unde am ajuns pentru prima şi întâiaşi dată copil fiind, încălţat cu primii mei bocanci de munte (de Clujeana), şi de unde, cu aerul acesta violet luminându-mi plămânii (încă neviciaţi de zgura cotidiană a anilor de după), am coborât pârtia de schi, acoperită de smocuri de iarbă şi părăsită parcă acolo între păduri, în fuga mare, de parcă o iluzie fantomă a munţilor mă alunga din urmă.
Fuga aceea pe munte la vale, pe acolo pe unde apoi am urcat de-atâtea ori, singur, cu prieteni sau cu iubite răzleţe, m-a dus înapoi, din păcate, în oraşul exilului meu imperial, în localitatea asta a voastră de unde eu m-am retras de o vreme încoace iar spre munţii cedonieni, în oraşul ăsta de provincie mărgineano – săsească (deşi saşi nu mai sunt de mult pe aici) şi unde voi vreţi acuma să scoateţi la lumină un cenaclu cu nume de fală şi o revistă cu pagini măiestre.
Închei aici dorindu-vă succes şi inimă forte în dezinteresata şi îndrăznita voastră intreprindere, de aici, de la Rio del Sadu, dintre molizi auriţi şi fagi maiestuoşi, stând eu la un pahar de vin cu nea Mitică, bolnavi amândoi de aduceri-aminte (în scrisoarea următoare, dacă ne mai rabdă bunul Dumnezeu, o să vă povestesc despre vremea lui Noica – pe care nea Mitică, pe-atunci cabanier la Păltiniş, l-a servit la masă de atâtea ori, şi o să vedeţi cât de important poate fi chiar şi băcanul din colţ, desigur, cu graţioase reverenţe în faţa celui înţelept). (Jehan de Văcărescu)
Continuu să cred că Sibiul este o forţă literară şi că pe arcada de timp bolduită în acest an cu centenarul Noica, pe 12 iulie împlinindu-se 100 de ani de la naşterea maestrului, apariţia „Cenaclului de la Păltiniş” va face să crească în spirit mişcarea ideilor de la poalele muntelui care i-a stat drept sfetnic de nelinişte interioară celui care i-a fost „locatar de suflet” la schit.
Valentin Leahu
