Tintoretto a trăit într-o perioadă de maturitate a Renaşterii (1518-1594), tocmai în vremea când se făcea trecerea spre manierism.
De fapt, numele său este o poreclă („boiangiu" = tintore) pe care o datorează tatălui său care se ocupa cu vopsitul de mătăsuri aduse din Orientul Îndepărtat. Iar pentru energia sa fenomenală dovedită prin execuţia picturilor, a fost supranumit şi „Il Furioso". Nu se cunosc primii ani de ucenicie a marelui artist, dar cu siguranţă se ştie că în anul 1539 era deja un pictor independent. Avea pe atunci 20 de ani şi locuia în Campo San Cassiano. În 1550 se căsătoreşte cu Faustina de Vescovi, fiica comandantului gărzii de la Scuola Grande di San Marco. La puţin timp după aceasta, execută o lucrare cu titlul „Minunea Sfântului Marcu" care entuziasmează pe mulţi dintre contemporani, dar aduce şi dezaprobul unora dintre aceştia.
De-a lungul vieţii sale lucrează pentru diferite şcoli veneţiene. Calitatea de a fi membru într-o asemenea instituţie era un adevărat prestigiu şi atesta nivelul social şi financiar al unui cetăţean al Veneţiei. În 1564, în urma unui concurs sever, obţine comanda pentru decorarea Şcolii Grande di San Rocco. În 1565, odată cu finisarea primei părţi a acestei comenzi, Tintoretto devine membru în Scuola Grande di San Rocco, contribuţia lui constând în decorarea sediului acestei instituţii. Până în anul 1587 realizează 58 de picturi pentru cele două nivele ale clădirii, printre care „Drumul Golgotei", „Isus înaintea lui Pilat", „Închinarea păstorilor", „Botezul Domnului".
Tintoretto reuşeşte să redea o adevărată dramă izvorâtă din contrastul de lumină şi umbră, din bogăţia de detalii, depăşind în această perioadă, într-o oarecare măsură, caracterul teatral al operelor anterioare. În toamna anului 1579, Tintoretto primeşte o comandă din partea prinţului Gonzaga de Mantova pentru pictarea a patru tablouri. După terminarea acestor lucrări, este invitat la curtea din Mantua pentru a supraveghea personal amplasarea pânzelor. Probabil aceasta este singura lui călătorie în afara Veneţiei. Tintoretto, pe parcursul traseului său artistic, îşi îndreaptă atenţia şi spre teme alegorice şi laice. Astfel realizează „Crearea Căii Lactee", „Femei făcând muzică", „Suzana şi bătrânii", „Adam şi Eva". În 1594 se îmbolnăveşte de ciumă şi moare în vârstă de 75 de ani. Este înmormântat în biserica Madonna dell-Orto.
Viorica Romaşcu
