Toată gargara legată de criza economică începe să enerveze. Se minte la nesfârşit, pe diferite tonuri. Orice prost, inclusiv cei din Guvernul Boc, ar fi procedat aşa cum procedează actualul Executiv – ciumpăvind salariile, săcăind populaţia, impunând noi biruri, adică tăindu-şi craca de sub picioare. Nu e vorba, în acest caz, de amatorism; termenul e prea blând. Este vorba de oameni care habar n-au de ce au ajuns unde au ajuns, ci numai cum şi în ce scop au ajuns. Au ajuns prin relaţii, au ajuns pentru că sunt socotiţi chiri în partidele orbilor, au ajuns pentru că au dorit să aibă putere şi să se îmbogăţească. Atâta tot. Cocoţaţi, apoi, în fotoliile dorite, încep să se jeluiască şi să invoce scuze. Ceea ce-i face încă mai penibili decât sunt ei, în viaţa obişnuită, unde nimeni nu-i tratează ca pe nişte specialişti, ci doar ca pe nişte parveniţi îmbuibaţi.
În absenţa miniţilor întregi care ar trebui să se adune în Palatul Victoria, pîrîţii de ocazie se înghesuie să-şi probeze gândirile inepte: premierul, care se dă jurist, propune legi neconstituţionale, oţelarul ajuns finanţist instroduce biruri pe care alţii le-au azvârlit în la da de vechituri inutile, iar chimista (re)devenită şefă peste învăţământ anunţă că în 2012 nu se vor mai tipări manuale noi. Femeia asta nu e doar într-o doagă, ci e chiar pericol social. Îşi bate joc de şcoala românească într-un mod specific, adică tâmp. Trei promoţii de copii intrate pe porţile şcolilor vor avea parte de cărţi de învăţătură vechi, ferfeniţate. Iar asta în plin secol XXI!
În loc să fie pusă în cămaşă de forţă, cum ar trebui, băbătia plângăcioasă vrea să schimbe regulile învăţământului, vrea să facă descentralizare, vrea să modifice curricula, dar n-are bani de salarii, de investiţii sau de manuale. Are doar lacrimi de crocodil, pe care şi le afişează la ocazii, electoral, ameninţând apoi că-şi va da demisia, pe care, de altfel, abia aşteaptă o ţară întreagă.
În absenţa minţilor întregi, Guvernul României ne propune o menajerie ce mimează activitatea şi devoţiunea pentru bunul mers la naţiei. Nu ştie deloc încotro va merge aceasta, dar important este să nu stea pe loc, chiar dacă-i era bine. Justiţia, Mediul, Sănătatea, Administraţia, Internele, Armata, ca să nu mai vorbim de Şcoală sunt, cu toatele, pe butuci, însă limbutul premier nu osteneşte a-şi ridica în slăvi meritele, doar de el văzute, care constau doar în a-şi fi adus alături şleahta de lingăi şi de ronţăitori de buget de la Cluj, de-a fi priponit-o în imeditata-i vecinătate pe o nepoată ce-i poartă numele, de-aşi fi făcut şoferul consilier guvernamental şi de-a-l fi angajat, pe un post bun, pe soţul amantei sale, după modelul de sprijin al triunghiului amoros patentat la Cotroceni.
După ce a scăpat de prima moţiune de cenzură cu care s-a confruntat, primul ministru, supranumit de presă „Ecoul”, a mai tras o rafală de minciuni, susţinând că ar fi determinat „relansarea economică” porin făptuirile Băncii Naţionale (printre meritele autoatribuite numărându-se asigurarea stabilităţii cursului de schimb, scăderea ratei dobânzii de referinţă sau ţinerea inflaţiei sub control, toate datorându-se, de fapt, deciziilor şi făptuirirlor lui Mugur Isărescu).
În absenţa miniţilor întregi din actualul Guvern, trăim aşa cum vedem cu toţii, uitând ce sunt adevărul, încrederea şi speranţa.
Hanibal Giurgescu
