Printre contribuţiile aduse de comisia parlamentară condusă de dl Victor Ponta la proiectul noului Cod Penal se numără şi modificarea alineatului 6 al articolului 199, care a fost reformulat de comisie în felul următor:
„Nu constituie infracţiune avortul terapeutic efectuat de un medic de specialitate obstetrică-ginecologie, până la vârsta de 24 de săptămâni, sau întreruperea ulterioară a cursului sarcinii în interesul mamei sau al fătului”.
Comisia a apreciat că prin această modificare a adus o îmbunătăţire textului din proiectul întocmit de Ministerul Justiţiei, care avea următorul cuprins:
„Nu constituie infracţiune avortul terapeutic efectuat de un medic de specialitate obstetrică-ginecologie”.
În cele ce urmează, vom încerca să explicăm deosebirile dintre cele două texte şi implicaţiile lor, lăsând cititorii să aprecieze care dintre ele este mai corect.
Textul propus de Ministerul Justiţiei permite efectuarea avortului terapeutic indiferent de vârsta sarcinii, oferind medicului posibilitatea de a recurge la o asemenea intervenţie oricând ar fi necesară din motive terapeutice.
Textul propus de comisie limitează posibilitatea efectuării avortului terapeutic până la vârsta de 24 de săptămâni a sarcinii, după care adaugă o nouă prevedere, conform căreia va fi permisă şi „întreruperea ulterioară a cursului sarcinii în interesul mamei sau al fătului”.
Adăugirea comisiei ridică multe semne de întrebare şi de mirare totodată.
1. Întreruperea ulterioară a cursului sarcinii în interesul mamei este o formulare mult prea generală şi neclară, pentru că expresia „în interesul mamei” poate însemna orice interes, deschizând larg poarta interpretărilor diverse şi abuzurilor. Întreruperea sarcinii după 24 de săptămâni ar putea fi justificată doar prin considerente terapeutice, dar nu prin „interesul mamei” în general, fără a se preciza natura acestui interes.
Prin comparaţie, textul iniţial propus de Ministerul Justiţiei era mult mai clar, deoarece permitea avortul pe toată durata sarcinii, condiţionat de existenţa unor raţiuni terapeutice. În consecinţă, adăugirea făcută de comisie nu aduce nicio îmbunătăţire sub acest aspect, ci introduce elemente de imprecizie şi confuzie.
2. Adăugirea comisiei referitoare la întreruperea sarcinii în interesul fătului ni se pare de-a dreptul o aberaţie, care nu ar avea ce să caute într-o lege. Ideea că avortul ar putea fi comis „în interesul fătului” ni se pare din start una absurdă. Cum ar putea fi înţeleasă întreruperea sarcinii ca fiind în interesul fătului? Sună la fel cum am spune că uciderea unei persoane este în interesul ei.
Poate că membrii comisiei parlamentare s-au gândit că ar fi în interesul fătului să nu mai vină pe lume în vremuri grele de criză. Ori că ar fi în interesul fătului să moară decât să vină pe lume şi să sucombe de uimire văzând cât de mare este înţelepciunea legiuitorilor.
Dacă autorii acestei modificări se vor fi gândit (deşi nu se prea vede din formularea textului) la considerente terapeutice legate de starea de sănătate a fătului, trebuiau să ajungă la concluzia că tot mai bună era formularea propusă de Ministerului Justiţiei. Cu alte cuvinte, trebuiau să lase articolul nemodificat.
Însă nici textul propus de Ministerul Justiţiei nu este la adăpost de critici, fiind mai puţin clar decât prevederile Codului Cenal în vigoare.
Iată ce prevede actualul Cod Penal în articolul 185 alin. 6:
„Nu se pedepseşte întreruperea cursului sarcinii efectuate de medic:
a) dacă întreruperea cursului sarcinii era necesară pentru a salva viaţa, sănătatea sau integritatea corporală a femeii însărcinate de la un pericol grav şi iminent şi care nu putea fi înlăturat altfel;
b) în cazul prevăzut în alin. 1 lit. c), când întreruperea cursului sarcinii se impunea din motive terapeutice, potrivit dispoziţiilor legale;
Precizare: alineatul 1 litera c) se referă la avortul după vârsta de 14 săptămâni a sarcinii.
Textul din Codul Penal actual arată în mod expres că întreruperea sarcinii este posibilă pe toată durata acesteia, dacă viaţa ori sănătatea femeii se află în pericol grav şi iminent, precum şi dacă întreruperea sarcinii se impunea din motive terapeutice, potrivit dispoziţiilor legale.
De aceea considerăm că textul din Codul Penal actual este în mod evident mai clar pentru cetăţean, dar şi pentru cei care aplică legea, decât cele propuse în proiectul noului Cod Penal, fie că e vorba de varianta Ministerului Justiţiei, fie de aceea a comisiei parlamentare.
Concluzia ar fi următoarea: dacă legiuitorii nu au fost în stare să redacteze un text mai bun, mai clar şi coerent, trebuiau să păstreze textul din Codul Penal actual. Lăsăm cititorii să judece.
Comisia parlamentară care a dezbătut proiectul noului Cod Penal se arată foarte mulţumită de rezultatul muncii sale, lăudându-se cu modificările aduse proiectului. Noi credem că ar trebui să-şi mai tempereze din entuziasm, iar exemplul de mai sus arată că proiectul este departe de ceea ce ar trebui să fie. Un motiv în plus pentru ca proiectul noului Cod Penal să nu fie adoptat prin asumarea răspunderii Guvernului, ci prin procedura parlamentară normală, ca să mai poată fi îndreptate greşelile.
V. Stănescu
