Richard Bach, pilot şi autor de cărţi de mare succes („Pescăruşul Jonathan Livingstone” şi „Iluzii” ce au apărut şi în România), efectua prospectări în Midwest, în anul 1966, la bordul unui vechi biplan din 1929, un model extrem de rar – căci nu fuseseră construite decât opt astfel de aparate de zbor.
Într-o zi, la Palmyra, acesta i-a împrumutat avionul unui prieten, care a aterizat cu el frontal. „Am reuşit să reparăm totul, povesteşte Bach, în afară de un pilon de aripă. Şi cum să sperăm că am putea găsi o piesă de schimb pentru acest avion atât de rar?”. Chiar în acea clipă, proprietarul hangarului aflat în apropiere de locul aterizării a venit să întrebe dacă nu ne putea fi de ajutor cu ceva, punându-ne la dispoziţie toate piesele pe care le adunase în cele trei hangare ale sale. Bach i-a explicat ce are nevoie, iar omul, îndreptându-se spre o grămadă de piese vechi, i-a arătat piesele dorite. Concluziile lui Richard Bach au fost acestea: „Ce probabilitate exista să ni se strice avionul exact lângă orăşelul în care locuia un om care avea acea piesă de schimb indispensabilă, veche de 40 de ani? Ce probabilitate exista ca el să se afle acolo la momentul potrivit şi noi să putem împinge avionul până lângă hangarul său? A pune acest concurs de împrejurări pe seama întâmplării, mi se pare aberant”. (A.M.)
